Decizia CCR nr. 727/2019Punctul 16

16. Din coroborarea art. 29, 33 și 34 din Codul de procedură penală rezultă că denunțătorul este un subiect procesual secundar. În acest context, arată că, în doctrină, s-a precizat că nu poate fi confundată calitatea formală de martor cu capacitatea substanțială de a depune mărturie, care revine exclusiv persoanelor străine de infracțiuni. Cum nici persoana vătămată nu poate cumula această calitate cu cea de martor, apreciază că nici denunțătorul nu poate cumula această calitate cu cea de martor, mai ales în situațiile în care acesta are anumite beneficii ca urmare a realizării denunțului. Astfel, în ipoteza în care denunțătorul urmărește să obțină impunitate, reducerea pedepsei sau un alt avantaj, relatările sale sunt interesate, credibilitatea sa relativizată, iar sinceritatea nu va putea fi testată în mod real, în condițiile în care denunțătorul beneficiază de dreptul de a nu se autoincrimina. Astfel, riscul ca o persoană să fie condamnată pe nedrept, în baza declarațiilor unei persoane interesate, este în aceste condiții unul major. ...