Decizia CCR nr. 727/2019Punctul 18

18. În ceea ce privește forța probantă a declarației denunțătorului, arată că noul Cod de procedură penală consacră principiul liberei aprecieri a probelor, instituind anumite limitări în ceea ce privește declarațiile investigatorilor, colaboratorilor și martorilor cu identitate protejată. Declarațiile acestora nu pot fi determinante pentru hotărârea de condamnare. Art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală nu include și declarațiile martorului denunțător, decât în măsura în care acesta este subiectul unor măsuri de protecție. Denunțătorul se află sub un control de autoritate din partea organului de urmărire penală, urmărește realizarea intereselor proprii, firesc fiind ca declarațiile acestuia să nu fundamenteze într-o măsură determinantă hotărârea de condamnare. În plus, legiuitorul nu a mai utilizat termenul „coroborare“, deși coroborarea mijloacelor de probă era menționată atât în Codul de procedură penală din 1936, cât și în cel din 1968. Consecința este aceea că declarațiile martorului denunțător capătă o forță probantă necondiționată chiar și atunci când există un interes din perspectiva tragerii la răspundere penală a acestuia. ...