Decizia CCR nr. 683/2019Punctul 28

28. Cu privire la critica raportată la regimul juridic aplicabil personalului de specialitate juridică asimilat magistraților din cadrul Ministerului Justiției, Ministerului Public, Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Național de Criminologie, Institutului Național de Expertize Criminalistice și al Institutului Național al Magistraturii, prevăzut la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Curtea a constatat, la paragraful 28 al Deciziei nr. 413 din 19 iunie 2018, precitată, că, în comparația pe care o realizează cu personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, autorii excepției de neconstituționalitate nu pornesc de la situații de fapt/drept identice/analoage, întrucât promovarea acestora din urmă se realizează, prin examen, pe grade/gradații aferente/în cadrul funcției pe care o ocupă, neexistând posibilitatea de a ocupa o altă funcție de execuție decât prin susținerea tot a unui concurs, nicidecum a unui examen. Principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite; or, situațiile prezentate sunt diferite astfel că nu se poate aplica același tratament juridic [cu privire la principiul egalității în drepturi, a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, sau Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015]. De asemenea, Curtea a reținut că alte categorii profesionale nu pot fi comparate, prin prisma promovării pe loc, cu judecătorii, având în vedere atât diferența evidentă de regim constituțional între acestea [medici/profesori etc.], cât și caracterul atipic al instituției promovării pe loc, specifică sistemului judecătoresc. Cu privire la aceeași problemă, a modului de promovare aplicabil personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 352 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 30 iulie 2018, paragrafele 28-30, că magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor reprezintă categorii socioprofesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcții de execuție. În acest sens, Curtea a observat că, deși personalul de specialitate juridică este asimilat magistraților în ceea ce privește drepturile și obligațiile acestora, există însă deosebiri esențiale între cele două categorii profesionale prin raportare la natura activității efectiv desfășurate. Ca atare, asimilarea nu presupune stabilirea unor reguli identice pentru admitere, evaluare, respectiv promovare, date fiind atribuțiile distincte ale fiecărei categorii profesionale vizate în speță, precum și activitatea efectiv desfășurată de persoanele încadrate în fiecare dintre cele două profesii. Curtea a conchis, la paragraful 35 al Deciziei nr. 352 din 22 mai 2018, precitată, că nu poate exista identitate de tratament juridic între cele două categorii de magistrați - judecătorii și procurorii, pe de o parte, și personalul de specialitate juridică asimilat magistraților, pe de altă parte. Pentru toate aceste motive, Curtea a constatat că nu se poate reține încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție. ...