Decizia CCR nr. 678/2019Punctul 8

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Arată că sintagma „al exemplarelor cu potențial agresiv“ din cuprinsul dispozițiilor art. 6 alin. (4) fraza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 întrunește exigențele de claritate, precizie și previzibilitate, astfel că destinatarii normei juridice au posibilitatea să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita potrivit acesteia. Principiul legalității, statuat prin prevederile art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 alin. (5) din Constituție, presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, astfel cum reiese și din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului [Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, paragraful 109, și Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikliği (Patriarcat œcuménique) împotriva Turciei, paragraful 70]. Din această perspectivă, principiul legalității implică o obligație pozitivă a legiuitorului de a reglementa prin texte clare și precise. Norma juridică trebuie să fie enunțată cu suficientă precizie pentru a permite destinatarului să își controleze conduita și să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Dat fiind caracterul de generalitate al legilor, redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, astfel că cerința de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare judiciară coerentă și previzibilă. Având în vedere prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora „respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. Arată că, în acest context, analiza textului de incriminare din art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002 conduce la concluzia clarității și previzibilității normei, astfel încât proprietarul/deținătorul temporar al câinelui trebuie să fie capabil să prevadă consecințele care ar putea rezulta din neluarea măsurilor de prevenire a atacului canin. Consideră că enunțurile juridice criticate sunt clare, precise și previzibile, avertizându-l pe proprietar fără echivoc asupra gravității consecințelor nerespectării lor, indiferent că acesta deține un exemplar dintr-o rasă de câini periculoși - în accepțiunea legii - sau un câine cu potențial agresiv, adică orice exemplar canin care nu a fost inclus de legiuitor în categoriile prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2002. ...