Decizia CCR nr. 656/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând motivele de neconstituționalitate formulate în notele scrise aflate la dosar. În plus, precizează că, în speță, după cinci luni de la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive de condamnare, a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iulie 2016. Or, autorul excepției nu mai poate beneficia de efectele deciziei precitate, de vreme ce termenul de recurs în casație s-a epuizat. Susține că nu există o motivație pentru care interesul general să fie protejat în raport cu interesul individual afectat prin imposibilitatea de a se exercita recursul în casație. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 13 februarie 2019, care statuează că nulitățile nu pot fi înlăturate prin tăcerea sau prin voința părților sau prin alt mijloc procesual. Susține că termenul de 30 de zile, în care poate fi formulat recursul în casație, reprezintă mijlocul procesual care permite să nu poată fi înlăturată o nulitate absolută. În final invocă dispozițiile art. 438 alin. (3) din Codul de procedură penală, care, în opinia sa, justifică necesitatea inexistenței unui termen de declarare a recursului în casație. Depune concluzii scrise în susținerea celor orale anterior reținute. ...