Decizia CCR nr. 658/2019Punctul 20

20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1.200 pct. 4 din Codul civil din 1864, având următoarea redactare: „Sunt prezumții legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum: [...]; 4. puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat.“ Curtea observă, mai întâi, că la data de 1 octombrie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. De asemenea, cu aceeași dată, a fost abrogat Codul civil din 1864 (cu excepția dispozițiilor art. 1.169-1.206, „care se abrogă de la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010“), potrivit art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Potrivit art. 82 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, intră în vigoare la data de 15 februarie 2013“. Rezultă așadar că, începând cu data menționată, nu mai sunt în vigoare dispozițiile art. 1.200 pct. 4 din Codul civil din 1864, criticate în prezenta cauză. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că a fost legal sesizată și este competentă să exercite controlul de constituționalitate asupra prevederilor art. 1.200 pct. 4 din Codul civil din 1864, ale căror efecte au fost reținute în cauză de instanțele de judecată, potrivit principiului tempus regit actum. ...