Decizia CCR nr. 634/2019Punctul 9

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens susține că nu se poate presupune în mod rezonabil că destinatarul normei penale nu are suficiente date pentru a înțelege ce înseamnă îndeplinirea atribuțiilor cu încălcarea prevederilor legale, cu atât mai mult cu cât destinatarii normei penale sunt funcționari publici, care au obligația de a cunoaște rigorile legii în ceea ce privește destinația fondurilor bănești ale unor instituții sau autorități publice. Apreciază că dispozițiile criticate sunt formulate clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce, și reglementează cu claritate conduita de urmat pentru destinatarul normei penale. În ceea ce privește susținerile autorului excepției privind similitudinile textului de lege cu art. 297 din Codul penal și aplicabilitatea argumentelor ce au stat la baza deciziilor Curții Constituționale nr. 392 din 6 iunie 2017 și nr. 405 din 15 iunie 2016, apreciază că acestea sunt nefondate, textul analizat sancționând schimbarea destinației fondurilor bănești ale instituțiilor publice sau autorităților publice „cu încălcarea legii“, iar nu îndeplinirea în mod defectuos a unor atribuții de serviciu. Respectarea sau nu a prevederilor legale cu ocazia îndeplinirii unui act privind fondurile bănești ale unor instituții sau autorități publice nu este un fapt ce poate fi supus unor interpretări subiective ale organelor care aplică legea penală, ci, din contră, această formulare a textului de lege respectă pe deplin rigorile privind previzibilitatea legii penale stabilite prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016. În ceea ce privește nereglementarea unui prag valoric al pagubei, peste care fapta poate fi considerată infracțiune, subliniază că, spre deosebire de abuzul în serviciu, fapta de deturnare de fonduri este o infracțiune de pericol. Datorită gravității sale sporite, schimbarea destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei autorități publice sau instituții publice, fără respectarea prevederilor legale, este sancționată penal indiferent de consecințele produse prin aceasta, astfel încât nu se poate vorbi despre un prag valoric al pagubei produse în acest caz. Precizează că reglementarea unei infracțiuni de pericol este compatibilă cu prevederile constituționale, aprecierea asupra oportunității acesteia fiind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție. Consideră că raționamentul Curții Constituționale, cuprins în deciziile invocate, privind nerespectarea principiului „ultima ratio“ și al celui referitor la proporționalitatea sancțiunii penale nu este aplicabil prin analogie în cazul de față, aceste aspecte fiind necesar a fi analizate de la caz la caz de către legiuitor sau de către instanța de contencios administrativ, în funcție de fapta incriminată. ...