Decizia CCR nr. 605/2019Punctul 14

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 260 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, criticate în cauză, preiau soluția legislativă cuprinsă în art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fără a aduce schimbări în ceea ce privește substanța lor normativă, singurele modificări ce pot fi decelate fiind simple ajustări terminologice. Astfel, în reglementarea cuprinsă în art. 172 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se făcea trimitere la prevederile art. 403 alin. (4) din vechiul Cod de procedură civilă, în sensul că „dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.“ Prin art. 260 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, legiuitorul a renunțat la indicarea exactă a prevederilor din reglementarea procesual civilă care se referă la suspendarea provizorie a executării silite și a optat doar pentru indicarea instituției prin utilizarea denumirii sale. ...