Decizia CCR nr. 623/2019Punctul 6

6. Cu titlu de exemplu, prestația compensatorie a soțului prevăzută de art. 390 și următoarele din Codul civil, care are sensul de despăgubire, este diferită și poate fi stabilită în mai multe forme (în bani, sub forma unei sume globale sau a unei rente viagere, ori în natură, sub forma uzufructului asupra unor bunuri) față de prestația superficiarului prevăzută de art. 697 din Codul civil, care are sensul de preț al folosinței bunului imobil, și de prestația tabulară prevăzută de art. 896 din Codul civil, prin care se înțelege înscrierea unui drept real în cartea funciară. Nici măcar dispozițiile art. 1.164 nu definesc noțiunea de prestație, deși fac trimitere de două ori la aceasta. Mai mult, în reglementarea materiei prescripției extinctive, în cuprinsul art. 2.500 alin. (2) din Codul civil, legiuitorul folosește noțiunea de prestație, fără a o defini. În plus, confuziile cu privire la noțiunea de prestație sunt accentuate prin compararea și analizarea dispozițiilor art. 2.524 alin. (2) din cod cu dispozițiile criticate. Din analiza celor două texte legale, redactate într-o formă logică identică, rezultă că noțiunea de obligație este confundată cu noțiunea de prestație, deși, potrivit dispozițiilor art. 1.164 din cod, „Obligația este o legătură de drept în virtutea căreia debitorul este ținut să procure o prestație creditorului, iar acesta are dreptul să obțină prestația datorată“. ...