Decizia CCR nr. 615/2019Punctul 21

21. Într-adevăr, Curtea observă că norma supusă controlului, reglementând sancțiuni disciplinare alternative și distincte, cu consecințe diferite asupra raportului de serviciu în care este implicat magistratul [pornind de la cea mai ușoară sancțiune (avertismentul), continuând cu sancțiunea care produce efecte asupra indemnizației de încadrare (diminuarea cu până la 20% pe o perioadă de până la 6 luni) și sancțiunea cu efecte asupra locului muncii (mutarea pentru o perioadă de până la un an la o altă instanță sau la un alt parchet), apoi sancțiunea gravă care înlătură temporar magistratul de la exercitarea atribuțiilor legale (suspendarea din funcție pe o perioadă de până la 6 luni), pentru a culmina cu sancțiunea cea mai gravă, cu efecte definitive asupra raportului de serviciu (excluderea din magistratură)], nu prevede criterii concrete pe baza cărora instanța de disciplină - Secția Consiliului Superior al Magistraturii - sau instanța judecătorească - Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători poate dispune una dintre aceste măsuri disciplinare. Însă, stabilind că acestea se aplică judecătorilor și procurorilor, „proporțional cu gravitatea abaterilor“, în mod implicit norma face trimitere la criterii precum natura abaterii (care variază de la manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției la desfășurarea de activități publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de la refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu la absențe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței ori a parchetului etc.) sau conduita persoanei supuse procedurii disciplinare, sub aspectul imputabilității faptei, al repetitivității sale, al existenței mai multor sancțiuni disciplinare etc. Cu alte cuvinte, deși legea nu prevede expres criterii în funcție de care instanța disciplinară să stabilească aplicarea sau refuzul aplicării uneia dintre măsurile disciplinare alternative, prin utilizarea sintagmei „proporțional cu gravitatea abaterilor“, norma condiționează aplicarea sancțiunii (care variază ca intensitate și consecințe juridice asupra raportului de serviciu) de întrunirea circumstanțelor care determină un anumit grad de gravitate a abaterii, circumstanțe pe care instanța disciplinară le constată și le consemnează în actul de aplicare a sancțiunii. Curtea constată, așadar, că legiuitorul transferă individualizarea sancțiunii disciplinare către Secția Consiliului Superior al Magistraturii și instanța judecătorească, oferindu-le acestora posibilitatea unei individualizări judiciare. ...