Decizia CCR nr. 615/2019Punctul 23

23. În fine, referitor la critica potrivit căreia norma este „pur generală, îi lipsește mecanismul care să asigure coerența practicii instanțelor naționale în domeniu și dă naștere unei incertitudini permanente“, Curtea reține că atâta vreme cât în materia răspunderii disciplinare a magistraților legiuitorul român a adoptat reglementarea potrivit căreia procedura disciplinară cuprinde o fază administrativă, în cadrul căreia cercetarea disciplinară se efectuează de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru judecători, respectiv din cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori, și o fază jurisdicțională, care se desfășoară în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispozițiilor Legii nr. 317/2004 și celor ale Codului de procedură civilă (asigurându-se respectarea principiului contradictorialității, magistratul în cauză fiind citat, putând fi reprezentat de un alt judecător sau procuror ori asistat sau reprezentat de avocat, având dreptul să ia cunoștință de toate actele dosarului și să solicite administrarea de probe în apărare), iar împotriva hotărârii de sancționare a secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii există calea de atac a recursului în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, prevăzut de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, în astfel de cauze nu poate fi pusă în discuție „incoerența practicii instanțelor naționale în domeniu“ și, cu atât mai puțin, „incertitudinea permanentă“ a raporturilor juridice. ...