Decizia ÎCCJ nr. 17/2025 (RIL)Punctul VII

VII. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 24. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este în sensul că durata măsurii arestului la domiciliu luate în urma admiterii contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți de la prima instanță de luare a măsurii arestării preventive este de cel mult 30 de zile, conform art. 222 alin. (1) din Codul de procedură penală, fără ca din durata acesteia să se scadă perioada în care persoana vizată a fost arestată preventiv. ... 25. În susținerea acestui punct de vedere s-a învederat că, deși există similitudini între măsura preventivă a arestului la domiciliu și măsura arestării preventive sub aspectul naturii privative de libertate, identității cauzelor și condițiilor în care cele două măsuri pot fi dispuse, modului de dispunere și prelungire, cele două măsuri nu sunt identice. Măsura arestării preventive este o măsură preventivă privativă de libertate având un caracter excepțional și subsidiar față de celelalte măsuri preventive, inclusiv măsura arestului la domiciliu. Totodată, arestarea preventivă implică plasarea persoanei într-un spațiu de detenție, cu restricții severe asupra libertății acesteia, în timp ce arestul la domiciliu instituie obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește, cu eventuale restricții suplimentare, dar cu posibilitatea pentru inculpat de a i se permite de către judecătorul de drepturi și libertăți să se prezinte la locul de muncă, la cursul de învățământ, la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului. ... 26. Astfel, măsura arestului la domiciliu este o măsură preventivă privativă de libertate autonomă, care are o reglementare proprie în dispozițiile procesual penale, condiții de luare și executare specifice, durată reglementată în mod expres și un grad de severitate diferit față de cel al măsurii arestării preventive. ... 27. Pe cale de consecință, în pofida asemănărilor existente între cele două măsuri preventive privative de libertate, consacrate inclusiv prin jurisprudența obligatorie a instanței de contencios constituțional, procurorul general a apreciat că dispunerea măsurii arestului la domiciliu trebuie să se subsumeze condițiilor proprii prevăzute de lege pentru luarea acesteia, cu respectarea tuturor componentelor sale, inclusiv cea a duratei pentru care măsura în discuție poate fi luată față de inculpat în cursul procesului penal. ... 28. Raportat la dispozițiile art. 222 alin. (1) , (2) , (9) și (10) din Codul de procedură penală, rezultă că, spre deosebire de termenul maxim general de 180 de zile prevăzut de art. 222 alin. (10) cu referire la alin. (9) al aceluiași articol din Codul de procedură penală (care include atât arestul preventiv, cât și arestul la domiciliu), o astfel de dispoziție, a luării în considerare a duratei arestării preventive pentru calculul termenului maxim special de până la 30 de zile prevăzut la alin. (1) al aceluiași articol, nu a fost prevăzută de legiuitor, neexistând astfel niciun temei legal pentru a se aprecia că se impune aplicarea prin analogie a dispoziției prevăzute de alin. (10) , inclusiv în ceea ce privește durata acestui termen special. ... 29. Or, în lipsa unei prevederi legale care să instituie obligativitatea deducerii duratei măsurii arestării preventive din durata arestului la domiciliu, într-o astfel de situație, cea a contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți prin care s-a dispus luarea față de persoana vizată a măsurii arestării preventive, ținând cont și de principiul legalității procesului penal, prevăzut de art. 2 din Codul de procedură penală, dispunerea acestei din urmă măsuri ar trebui să se realizeze în raport cu propriul termen de cel mult 30 de zile, prevăzut de art. 222 alin. (1) din Codul de procedură penală. ... ...