Decizia ÎCCJ nr. 17/2025 (RIL)Punctul III

III. Examenul jurisprudenței naționale 10. Examenul jurisprudenței actuale în materie a evidențiat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la durata măsurii arestului la domiciliu luate în urma admiterii contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți de la prima instanță de luare a măsurii arestării preventive, existând două orientări. ... 11. Într-o primă orientare jurisprudențială, majoritară, judecătorii de drepturi și libertăți de la instanțele de control judiciar au dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpat pentru durata de timp rămasă până la împlinirea termenului de 30 de zile calculat de la momentul luării măsurii arestării preventive de către judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță. ... 12. În urma analizei încheierilor pronunțate de judecătorii de drepturi și libertăți de la instanțele de control judiciar s-a constatat, raportat la data de la care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, precum și la data admiterii contestației și luării măsurii arestului la domiciliu, că durata pentru care s-a dispus măsura preventivă reprezintă restul rămas până la împlinirea duratei maxime de 30 de zile pentru care arestul la domiciliu poate fi luat în cursul urmăririi penale. ... 13. Au fost identificate hotărâri în care judecătorii de drepturi și libertăți de la instanțele de control judiciar au motivat limitarea duratei măsurii preventive a arestului la domiciliu la o anumită perioadă, reprezentând restul rămas până la împlinirea duratei maxime de 30 de zile calculat de la momentul luării măsurii arestării preventive de către judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță, fiind reținute în acest sens, printre argumente, similitudinea celor două măsuri preventive prin raportare la deciziile nr. 740/2015 și nr. 361/2015 ale Curții Constituționale, precum și perioada executată în stare de arest preventiv. ... 14. Această orientare jurisprudențială se regăsește în hotărâri pronunțate de instanțele din raza curților de apel Alba Iulia, Bacău, Oradea, Suceava, Brașov, București, Cluj, Craiova, Iași, Târgu Mureș, Ploiești și Înalta Curte de Casație și Justiție (anexele 1-45). ... 15. În cea de-a doua orientare jurisprudențială, minoritară, s-a apreciat că măsura preventivă a arestului la domiciliu poate fi luată pentru o durată de cel mult 30 de zile de la momentul pronunțării încheierii prin care s-a admis contestația împotriva încheierii judecătorului de drepturi și libertăți de la prima instanță prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, în contextul în care dispozițiile procesual penale nu prevăd deducerea duratei măsurii arestării preventive din cea a arestului la domiciliu într-o astfel de situație, iar Decizia Curții Constituționale nr. 740/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 15 decembrie 2015, nu impune deducerea duratei, întrucât se referă la durata totală a măsurii preventive privative de libertate, arestare preventivă sau arest la domiciliu. ... 16. Această orientare jurisprudențială se regăsește în hotărâri pronunțate de instanțele din raza curților de apel Bacău, Suceava, Brașov, București, Constanța, Craiova, Galați, Iași, Târgu Mureș, Ploiești și Timișoara (anexele 46-65). ... 17. Totodată, examenul jurisprudențial a evidențiat o lipsă de uniformitate cu privire la această problemă de drept și în cadrul instanțelor din raza aceleiași curți de apel, fiind identificate pe rolul instanțelor din raza curților de apel Bacău, Suceava, Brașov, București, Craiova, Iași, Târgu Mureș și Ploiești hotărâri definitive conținând ambele orientări jurisprudențiale. ... 18. Cele două orientări jurisprudențiale asupra problemei de drept în discuție au făcut obiectul dezbaterilor cu prilejul întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel dedicate aspectelor de practică neunitară, desfășurată la București în perioada 31 octombrie-1 noiembrie 2024. ... 19. În acest context, opinia Institutului Național al Magistraturii a fost că măsura arestului la domiciliu poate fi luată, în această ipoteză, în conformitate cu dispozițiile art. 222 alin. (1) din Codul de procedură penală, pentru o durată de cel mult 30 de zile, fără ca din durata acesteia să se scadă perioada în care persoana vizată a fost arestată preventiv. ... ...