Decizia CCR nr. 66/2019Punctul 29

29. Cu privire la cererea contestatorilor de a se constata neconstituționalitatea sintagmei „partide politice parlamentare“, așa cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României, deoarece contravine normelor constituționale cuprinse la art. 2 alin. (1) , art. 61, art. 62 alin. (1) , art. 64 alin. (3) , art. 69, precum și art. 102 alin. (1) și art. 103 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că este competentă să realizeze un control de constituționalitate în cadrul atribuției sale prevăzute la art. 146 lit. f) din Constituție. Întrucât acest text constituțional stabilește atribuția Curții Constituționale de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României, rezultă că instanța constituțională se comportă ca o instanță de judecată care verifică legalitatea desfășurării procesului electoral. În aceste condiții, spre deosebire de situația alegerilor pentru Parlamentul European sau pentru alegerea Camerei Deputaților și Senatului, unde verificarea legalității desfășurării procesului electoral se realizează de instanțele judecătorești, în cadrul procesului electoral ce vizează alegerea Președintelui României nu există posibilitatea de principiu a creării unui cadru procesual în fața unei instanțe judecătorești pentru a putea fi ridicată, în condițiile art. 146 lit. d) teza întâi din Constituție, o excepție de neconstituționalitate care să vizeze prevederile Legii nr. 370/2004, excepție făcând contestațiile care vizează deciziile de admitere/respingere a protocoalelor de constituire a alianțelor electorale, respectiv constituirea Biroului Electoral Central, unde competența de judecată revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât singurul cadru procesual în care se poate pune problema constituționalității prevederilor Legii nr. 370/2004 este cel reprezentat de contestațiile judecate de către Curtea Constituțională în cadrul atribuției sale prevăzute de art. 146 lit. f) din Constituție. ...