Decizia CCR nr. 542/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se arată că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Se susține că autorul excepției deduce neconstituționalitatea prevederilor art. 91^2 din Codul de procedură penală din 1968 din compararea acestora cu dispozițiile art. 142 din Codul de procedură penală în vigoare, în privința acestora din urmă Curtea Constituțională pronunțând Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, prin care a constatat neconstituționalitatea sintagmei „alte organe specializate ale statului“. Se arată că, pe de o parte, neconstituționalitatea unui text de lege nu poate fi dedusă din compararea sa cu o altă dispoziție legală, iar, pe de altă parte, că instanța de contencios constituțional a arătat că premisele avute în vedere de cele două norme procesual penale sunt diferite și că, potrivit ambelor coduri anterior menționate, suportul tehnic nu este asigurat de persoane care fac parte dintre organele de cercetare penală, acesta fiind și motivul pentru care legiuitorul le-a impus acestora obligativitatea păstrării secretului cu privire la probele obținute prin supraveghere tehnică. Se arată că, spre deosebire de prevederile art. 91^2 din Codul de procedură penală din 1968, Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 16 februarie 2016 a avut în vedere etapa efectuării interceptărilor, și nu situația suportului tehnic, aceasta din urmă respectând exigențele Constituției. De asemenea, cu privire la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, se susține că acesta nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției, fiind vorba de o normă de procedură care se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa. Se solicită menținerea jurisprudenței Curții Constituționale în materia analizată. ...