Decizia CCR nr. 523/2019Punctul 11

11. Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate invocate. Referitor la pretinsa încălcare de către art. 3 din Legea nr. 164/2014 a art. 1 alin. (4) din Constituție și a art. 21 alin. (1) din Constituție, instanța apreciază că nu se identifică aspecte de neconstituționalitate a normei legale în discuție, întrucât intervenția legislativă nu afectează în niciun fel dreptul la despăgubire conform Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003, stabilirea unor noi termene de soluționare, prin hotărâre, a cererilor de acordare a despăgubirilor, respectiv a unor noi termene de plată a despăgubirilor stabilite deja prin acte administrative/hotărâri judecătorești nefiind de natură a contura o imixtiune în exercițiul puterii judecătorești, ci reprezentând numai măsuri pentru finalizarea procesului de despăgubire. În mod analog, nu se poate aprecia că aceste măsuri încalcă dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care nu restrâng sub niciun aspect accesul liber la justiție al beneficiarilor celor două legi. În plus, instanța invocă Decizia nr. 219 din 15 februarie 2011, prin care Curtea Constituțională a statuat că este dreptul suveran al legiuitorului să aprecieze întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, instanța invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul neretroactivității legii și apreciază că dispozițiile Legii nr. 164/2014 nu contravin art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece nu dispun pentru trecut, ci fie reglementează pentru viitor modul de stabilire a despăgubirilor în cazul cererilor formulate și depuse, în termen legal, la comisiile prevăzute de lege, pentru care nu s-au emis hotărâri de respingere a cererii sau de acordare a despăgubirilor, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014, fie reglementează pentru viitor modalitatea de efectuare a plăților în cadrul dosarelor întocmite în temeiul Legii nr. 290/2003 și al Legii nr. 9/1998 și astfel se aplică doar efectelor viitoare ale unor situații juridice născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014. În ceea ce privește critica raportată la art. 21 alin. (4) din Constituție și art. 6 din Convenție, instanța apreciază că argumentul invocat de autoarea excepției în sensul că administrația reprezintă element al statului de drept nu este de natură să justifice ut singuli integrarea procedurilor administrative în „proces“. Referitor la critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, instanța invocă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 și arată că măsura instituirii unor termene diferite de soluționare a cererilor de acordare a despăgubirilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării in vigoare a Legii nr. 164/2014 nu poate crea prin ea însăși o discriminare între categoria persoanelor îndreptățite care și-au încasat deja despăgubirile și categoria celor cărora nu li s-a soluționat cererea de despăgubiri, în condițiile în care este evident că cele două categorii de persoane se află în situații diferite. ...