Decizia CCR nr. 523/2019Punctul 13

CCR · decizie de neconstituționalitate · 24.09.2019 · dosar 11.931/3/2014
Punctul 13
13. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, susține că normele supuse controlului de constituționalitate nu aduc atingere principiului neretroactivității legii, întrucât se aplică după intrarea acestora în vigoare, având domeniul lor propriu de aplicare, iar ele însele nu sunt de natură a curma procesul aflat pe rolul unei instanțe. Legea nr. 164/2014, fiind un act normativ nou, nu face altceva decât să refuze supraviețuirea anumitor dispoziții din legislația anterioară în materie și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare și nu este retroactivă atât timp cât nu se aplică unor raporturi juridice finalizate în temeiul actului normativ abrogat. De asemenea nu se poate reține nici critica de neconstituționalitate privind nesocotirea principiului egalității în fața legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, în condițiile în care se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Un act normativ nou (în speță, Legea nr. 164/2014) nu face altceva decât să refuze supraviețuirea unor dispoziții din legislația anterioară și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare. Mai mult, dacă prin jocul unor prevederi legale anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 44 din 24 aprilie 1996). În domeniul măsurilor economice sau de strategie socială, statul contractant beneficiază de o amplă marjă de apreciere când evaluează dacă și în ce măsură diferențele în situații similare justifică un tratament diferit. Astfel, instanța europeană a statuat că tratamentul diferențiat al persoanelor aflate în situații similare este discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă; cu alte cuvinte, dacă nu urmărește un obiectiv legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele întrebuințate și obiectivul avut în vedere. Privite din această perspectivă, termenele introduse prin dispozițiile art. 13 din Legea nr. 164/2014 au ca scop eficientizarea procedurilor administrative și, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând în același timp un scop legitim, iar instituirea acestora nu este de natură a crea discriminări sau limitări ale accesului liber la justiție sau dreptului la un proces echitabil, chiar dacă împlinirea acestor termene reprezintă o condiționare a sesizării instanței de judecată. Regula constituțională în cazul accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 560 din 16 iulie 2015). De asemenea apreciază că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate nu pun în discuție nici posibila imixtiune din partea legiuitorului în procesul de realizare a justiției și nici nesocotirea principiului separației puterilor în stat, ci reprezintă o problemă de politică legislativă. ...
Sursa oficială ↗