Decizia CCR nr. 241/2016Paragraful 15

11. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, dispoziţiile criticate din Legea nr. 164/2014 nu aduc atingere principiilor neretroactivităţii legii şi egalităţii în faţa legii, în condiţiile în care se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei după intrarea în vigoare a acestora, având domeniul lor propriu de aplicare şi nu se aplică unor raporturi juridice finalizate în temeiul actului normativ abrogat. Un act normativ nou (în speţă, Legea nr. 164/2014) nu face altceva decât să refuze supravieţuirea anumitor dispoziţii din legislaţia anterioară în materie şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Mai mult, faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 21 ianuarie 2015). Cât priveşte critica referitoare la noua eşalonare a despăgubirilor, consideră că situaţia în care se găsesc autorii excepţiei de neconstituţionalitate este diferită de cea pentru care instanţa de contencios constituţional a pronunţat Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, invocată de autori. Neconstituţionalitatea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 poate fi pusă în discuţie prin raportare la art. 21 din Constituţie doar în măsura în care invocarea excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată ar conduce la suprimarea procesului şi reluarea fazei administrative. În plus, normele criticate nu pun în discuţie dreptul la un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât, în virtutea rolului său activ, instanţa de judecată este cea care stabileşte legea aplicabilă litigiului, dar şi interpretarea şi aplicarea acesteia.