Decizia CCR nr. 343/2016Paragraful 34

30. Avocatul Poporului consideră, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, dispoziţiile criticate din Legea nr. 164/2014 nu aduc atingere principiilor neretroactivităţii, întrucât se aplică după intrarea în vigoare a acestora, având domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speţă, Legea nr. 164/2014) nu face altceva decât să refuze supravieţuirea anumitor dispoziţii din legislaţia anterioară în materie şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Mai mult, faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 21 ianuarie 2015). Cât priveşte critica referitoare la noua eşalonare a despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, precum şi suspendarea oricărei proceduri de executare silită, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 528 din 12 decembrie 2013. Normele de lege criticate nu sunt de natură să aducă atingere dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul de proprietate privată, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modul de plată a despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003. De asemenea, în aplicarea art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, legiuitorul poate să instituie noi modalităţi de plată a despăgubirilor, şi anume în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, chiar dacă acestea au fost stabilite prin hotărâri judecătoreşti, atât timp cât dreptul de proprietate stabilit printr-un act al instanţei nu este suprimat, din moment ce conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi ale creanţelor asupra statului sunt stabilite de lege. Pe cale de consecinţă, nu se poate identifica o ingerinţă a puterii legiuitoare în puterea judecătorească, astfel încât principiul separaţiei puterilor în stat nu este încălcat. Totodată, arată că, în măsura în care în dosarul de despăgubire există hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care se stabileşte în sarcina autorităţii publice pârâte doar o obligaţie de a emite o decizie ce intră în competenţa sa legală, fără ca instanţa să fi apreciat şi asupra existenţei sau întinderii dreptului de proprietate al persoanei îndreptăţite, nu se poate pune în discuţie neconstituţionalitatea normelor criticate, în acest sens fiind Decizia Curţii Constituţionale nr. 686 din 26 noiembrie 2014. În atare condiţii, apreciază că noile dispoziţii, care conduc la acordarea despăgubirilor în 5 tranşe, mod diferit faţă de cel stabilit în temeiul vechii legi, sunt justificate şi de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul. În plus, dispoziţiile de lege criticate nu neagă beneficiarilor nici dreptul la plata despăgubirilor şi nici accesul liber la justiţie, ci instituie aplicarea unui nou sistem de eşalonare a plăţilor.