Decizia CCR nr. 248/2016Paragraful 16

13. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 10 şi 11 din Legea nr. 164/2014 sunt constituţionale, sens în care arată că prevederile supuse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor prevăzuţi de ipoteza normei după intrarea acesteia în vigoare, având domeniul lor propriu de aplicare. Un act normativ nou (în speţă, Legea nr. 164/2014) nu face altceva decât să refuze supravieţuirea anumitor dispoziţii din Legea veche (Legea nr. 290/2003, cu privire la modalitatea de despăgubire a persoanelor îndreptăţite) şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 21 ianuarie 2015 şi reţine că intervenţia unui act normativ nou, prin care legiuitorul a înţeles să reglementeze o serie de măsuri pentru finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, nu este de natură să creeze discriminări sau o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 44 din Constituţie precizează că dreptul de proprietate privată nu apare ca fiind iluzoriu, în condiţiile în care este supus unor condiţii şi limitări, în temeiul legii. Este adevărat că stabilirea unor noi termene ar putea fi echivalată cu o ingerinţă din partea legiuitorului în materia dreptului de proprietate privată, însă, aceasta răspunde exigenţelor de legalitate şi proporţionalitate între interesele generale şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor. Referitor la criticile de neconstituţionalitate ce privesc soluţia legiuitorului de eşalonare a despăgubirilor pentru o perioadă de 5 ani şi suspendare a oricărei proceduri de executare silită, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligaţiile prevăzute în titlurile de plată emise în condiţiile Legii nr. 164/2014, apreciază că aceasta nu este de natură să aducă atingere normelor constituţionale, doar pentru că legiuitorul a ales să reglementeze în mod diferit modul de plată a despăgubirilor acordate, şi anume în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, atât timp cât dreptul de proprietate nu este suprimat. Această măsură este justificată şi de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul şi nu neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci instituie aplicarea unui nou sistem de acordare. În privinţa celorlalte critici de neconstituţionalitate ale prevederilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 164/2014 precizează că acestea nu pot fi reţinute, normele indicate fiind în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.