Decizia CCR nr. 535/2019Paragraful 6

În dezacord cu soluția pronunțată de Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 589 alin. (1) lit. b) fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, cu privire la soluția legislativă care exclude bărbatul condamnat care are un copil mai mic de un an de la posibilitatea amânării executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, considerăm că excepția de neconstituționalitate se impunea a fi respinsă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente: 1. Dispozițiile art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală instituie o excepție de la regula punerii neîntârziate în executare a hotărârilor penale, respectiv vizează amânarea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață atunci când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. ... 2. Considerăm că nu poate fi reținută critica potrivit căreia dispozițiile de lege mai sus menționate - care oferă posibilitatea amânării executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață numai femeilor condamnate care sunt însărcinate sau au un copil mai mic de un an, iar nu și bărbaților condamnați care au un copil mai mic de un an - încalcă principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și dreptul la respectarea și ocrotirea de către autoritățile publice a vieții familiale, consacrate de prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 26 alin. (1) din Constituție. ... 3. Așa cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, aplicarea unui tratament diferit unor cazuri egale este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit prin tratamentul inegal (Decizia nr. 270 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 25, Decizia nr. 368 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, paragraful 25, și Decizia nr. 573 din 20 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 13 noiembrie 2018, paragraful 30). ... 4. Apreciem că acordarea de către legiuitor a posibilității de a obține amânarea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață numai femeilor condamnate care sunt gravide sau au un copil mai mic de un an, iar nu și bărbaților condamnați care au un copil mai mic de un an nu creează discriminare între cele două categorii de persoane condamnate - femei și bărbați -, întrucât reglementarea criticată urmărește un scop legitim și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit prin tratamentul inegal. ... 5. Astfel, reglementarea posibilității de a obține o amânare a executării pedepsei în cazul în care persoana condamnată este o femeie gravidă sau care are un copil mai mic de un an urmărește ocrotirea interesului superior al copilului, fiind concepută ca o modalitate de asigurare a unei dezvoltări normale a acestuia pe durata vieții intrauterine și, respectiv, până la împlinirea vârstei de un an, perioadă în care se apreciază că are cea mai mare nevoie de a fi îngrijit de mama sa (Decizia nr. 413 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 15 noiembrie 2004). ... 6. Așadar, prin dispozițiile art. 589 alin. (1) lit. b) fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, legiuitorul nu a ales să ocrotească doar un interes al persoanelor condamnate femei, cu nerespectarea interesului persoanelor condamnate bărbați, ci a urmărit să ocrotească, în primul rând, interesul superior al copilului, având în vedere faptul că, pentru a crește sănătos din punct de vedere fizic și psihic, acesta are nevoie, în mod esențial, de prezența mamei, care să îi acorde atenția și îngrijirile corespunzătoare în primul său an de viață. ... 7. Scopul legitim urmărit de legiuitor, și anume interesul superior al copilului, este de natură a justifica reglementarea unui regim juridic diferit pentru cele două categorii de persoane condamnate care au un copil mai mic de un an: pe de o parte, femeile, care pot beneficia de amânarea executării pedepsei, iar, pe de altă parte, bărbații, cărora o astfel de amânare nu le poate fi acordată. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că inegalitatea reală poate justifica reguli distincte, în funcție de scopul legii care le conține. Tocmai de aceea, principiul egalității conduce la sublinierea existenței unui drept fundamental la diferență, iar, în măsura în care egalitatea nu este naturală, faptul de a o impune are semnificația instituirii unei discriminări (Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, și Decizia nr. 262 din 24 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 11 iulie 2018, paragraful 27). ... 8. Apreciem că satisfacerea nevoilor specifice ale femeilor deținute, în special a celor legate de maternitate, nu poate fi considerată discriminatorie. În consecință, anumite diferențe între regimurile de detenție aplicabile bărbaților și femeilor sunt acceptabile și pot fi chiar necesare pentru ocrotirea interesului superior al copilului, în condițiile existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul urmărit. Astfel, textul de lege criticat ține cont tocmai de situația specială în care se află femeile deținute pe durata sarcinii și de relația specială dintre mamă și copil până la împlinirea vârstei de un an, fără a crea vreo discriminare între cele două categorii de persoane condamnate care au un copil mai mic de un an - femei și, respectiv, bărbați. ... 9. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie - a amânării executării pedepsei cu închisoarea în cazul părinților cu copii mici -, așa cum reiese dintr-o speță soluționată recent de Curtea de la Strasbourg, prin care aceasta a analizat prevederile pertinente din legea română anterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, respectiv dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală din 1968, dispoziții identice cu cele ale art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală în vigoare, care au făcut obiectul controlului de constituționalitate în prezenta cauză. ... 10. Astfel, prin Hotărârea din 3 octombrie 2017, pronunțată în Cauza Alexandru Enache împotriva României, Curtea de la Strasbourg a constatat că nu există o încălcare a prevederilor art. 14 referitor la interzicerea discriminării coroborate cu cele ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în condițiile în care dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală din 1968 prevedeau posibilitatea amânării executării pedepsei pentru femeia condamnată care are un copil mai mic de un an, iar nu și pentru bărbatul condamnat care dorește să aibă grijă de copilul său în vârstă de câteva luni. ... 11. Dispozițiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 stabileau că: Executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi amânată în următoarele cazuri: a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare. Cererea de amânare a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă, în condițiile prevăzute de art. 139^1, care se aplică în mod corespunzător; ... b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea; ... c) când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată. ... ... 12. Art. 589 alin. (1) din noul Cod de procedură penală prevede că: (1) Executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi amânată în următoarele cazuri: a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situație, executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată; ... b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea. ... ... 13. Observăm că noul Cod nu a mai preluat cel de-al treilea caz de amânare a executării pedepsei, prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 - referitor la situația în care, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează -, deoarece s-a observat din practica instanțelor că cererile de amânare a executării pedepsei întemeiate pe acest motiv au fost respinse, într-o proporție covârșitoare, ca fiind neîntemeiate. Pe de altă parte, Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal prevede, în mod detaliat, o serie de activități ce se pot desfășura în timpul detenției, precum și situațiile în care sunt posibile permisiunile și învoirile în executarea pedepsei. ... 14. Prin Hotărârea din 3 octombrie 2017, pronunțată în Cauza Alexandru Enache împotriva României, mai sus menționată, paragrafele 68, 70, 71 și 72, Curtea de la Strasbourg a constatat că instituția amânării executării unei pedepse privative de libertate are ca principal obiectiv protejarea interesului superior al copilului, pentru a se asigura că acesta primește atenția și îngrijirile corespunzătoare în primul său an de viață. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că o diferență de tratament este discriminatorie dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, cu alte cuvinte dacă nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul urmărit. Statele contractante se bucură de o marjă de apreciere atunci când evaluează dacă și în ce măsură diferențele între situații care altfel sunt analoage justifică un tratament diferit (a se vedea Hotărârea din 24 ianuarie 2017, pronunțată în Cauza Khamtokhu și Aksenchik împotriva Rusiei, paragraful 64). De asemenea, instanța de contencios al drepturilor omului a amintit faptul că a afirmat deja, în cauze privind dreptul la respectarea vieții private și/sau familiale, că interesul superior al copilului trebuie să constituie principalul criteriu și că există un larg consens în jurul ideii că în toate deciziile cu privire la copii trebuie să primeze interesul lor superior [a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 26 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza X împotriva Letoniei (Marea Cameră), paragrafele 95 și 96, și Hotărârea din 24 ianuarie 2017, pronunțată în Cauza Paradiso și Campanelli împotriva Italiei (Marea Cameră), paragraful 208]. Autoritățile naționale, a căror datorie este să ia în considerare, în limitele competențelor lor, interesele societății în ansamblu, se bucură de o largă marjă de apreciere atunci când li se cere să se pronunțe cu privire la chestiuni sensibile, cum ar fi politica penală (Hotărârea din 13 iulie 2010, pronunțată în Cauza Clift împotriva Regatului Unit, paragraful 73, Hotărârea din 23 iunie 2015, pronunțată în Cauza Costel Gaciu împotriva României, paragraful 56, și Hotărârea din 24 ianuarie 2017, pronunțată în Cauza Khamtokhu și Aksenchik împotriva Rusiei, paragraful 85). ... 15. Curtea de la Strasbourg a mai reținut, prin hotărârea citată anterior, că trebuie să se țină seama de mai mulți factori. Astfel, aceasta a observat faptul că femeilor condamnate nu li se acordă automat o amânare a executării pedepsei. Atunci când s-au pronunțat cu privire la cereri similare formulate de femei deținute, instanțele interne au efectuat un examen circumstanțiat al respectivelor cereri, respingându-le în cazul în care situația personală a solicitantelor nu justifica amânarea executării pedepsei (paragraful 73). Este adevărat că progresul spre egalitatea sexelor reprezintă astăzi un scop important al statelor membre ale Consiliului Europei și numai motive foarte importante pot conduce la declararea compatibilității cu Convenția a unui tratament diferențiat (paragraful 75). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat însă că scopul normelor legale în discuție era să se țină cont de situațiile personale speciale, inclusiv de sarcina femeilor deținute și de relația specială dintre mamă și copil în perioada care precedă prima aniversare a nou-născutului. Curtea de la Strasbourg a apreciat că acest scop poate fi considerat legitim în sensul prevederilor art. 14 din Convenție și că argumentele avansate de către Guvern nu sunt lipsite de fundament sau nerezonabile, astfel a reținut că, în domeniul special vizat de prezenta cauză, aceste considerente pot constitui o bază suficientă pentru justificarea tratamentului diferențiat de care a avut parte reclamantul (paragraful 76). Curtea a acceptat faptul că maternitatea prezintă particularități ce trebuie luate în considerare, uneori prin măsuri de protecție. Aceasta a reținut, de exemplu, că dispozițiile art. 4 paragraful 2 din Convenția Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor prevăd în mod expres că adoptarea de către statele părți a unor măsuri speciale care vizează protejarea maternității nu este considerată discriminatorie, iar normele de drept internațional merg în același sens. Curtea a apreciat că aceste constatări sunt, în egală măsură, valabile în cazul în care femeia este privată de libertate (paragraful 77). În lumina celor de mai sus, Curtea a considerat că, având în vedere marja largă de apreciere acordată statului pârât în acest domeniu, există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (paragraful 78). ... 16. De asemenea, prin Hotărârea din 24 ianuarie 2017, pronunțată în Cauza Khamtokhu și Aksenchik împotriva Rusiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că nu există o încălcare a prevederilor art. 14 referitor la interzicerea discriminării coroborate cu cele ale art. 5 privind dreptul la libertate și siguranță din Convenție, în ceea ce privește diferența de tratament pe motive de sex referitor la excluderea femeilor de la pedeapsa cu închisoarea pe viață. Și cu acest prilej Curtea a reiterat faptul că este absolut firesc ca autoritățile naționale, a căror obligație este de a lua în considerare, în limitele competenței lor, interesele societății în ansamblu, să se bucure de o largă marjă de apreciere atunci când li se cere să pronunțe hotărâri cu privire la chestiuni sensibile, precum politica penală (paragraful 85). ... 17. În ceea ce privește interesul superior al copilului, prin Hotărârea din 26 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza X împotriva Letoniei (Marea Cameră) - prin care a constatat încălcarea prevederilor art. 8 din Convenție referitor la lipsa unei analize aprofundate a tuturor factorilor relevanți în situația luării unei decizii referitoare la înapoierea unui copil, în aplicarea Convenției de la Haga -, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că problema principală este de a ști dacă echilibrul echitabil care trebuie să existe între interesele concurente în joc - cele ale copilului, cele ale celor doi părinți și cele legate de ordinea publică - a fost atins, în limita marjei de apreciere acordate statelor în astfel de chestiuni, ținând seama, totuși, de faptul că interesul superior al copilului trebuie să prevaleze (paragraful 95). Curtea a reiterat faptul că există un consens larg - inclusiv în dreptul internațional - în sprijinul ideii că, în toate deciziile referitoare la copii, interesul lor superior trebuie să prevaleze (paragraful 96). ... 18. În fine, prin Hotărârea din 24 martie 2016, pronunțată în Cauza Korneykova și Korneykov împotriva Ucrainei - prin care a constatat încălcarea prevederilor art. 3 privind interzicerea torturii din Convenție, referitor la încătușarea unei femei însărcinate înainte de naștere, dar și după; condiții precare de detenție a mamei și a nou-născutului; îngrijire medicală insuficientă pentru nou-născuți în unitatea de detenție; plasarea femeii însărcinate în cușcă metalică în timpul audierilor în instanță -, Curtea de la Strasbourg a reținut că principiul protejării interesului superior al copilului a fost consacrat în jurisprudența Curții referitoare la cazuri în care au fost afectați copii (paragraful 130). ... 19. În plus față de toate aspectele evidențiate mai sus din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, efectuând o analiză de drept comparat, observăm că în foarte multe state legea acordă posibilitatea amânării executării pedepselor privative de libertate numai femeilor condamnate care sunt însărcinate sau care au în îngrijire un copil mic, similar cu reglementarea din cuprinsul dispozițiilor art. 589 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală. Totodată, în unele state în care nu există instituția amânării executării pedepsei sunt reglementate măsuri alternative la arestul preventiv tot numai cu privire la femeile gravide sau care sunt mame ale unor copii de până la o anumită vârstă. ... 20. Astfel, în Austria, legea federală privind executarea hotărârilor penale prevede că executarea unei pedepse cu închisoarea poate fi amânată în cazul în care o femeie condamnată este gravidă sau a dat naștere unui copil în ultimul an. În această situație executarea pedepsei va fi amânată cu șase săptămâni după naștere. Dacă femeia condamnată deține custodia asupra copilului, amânarea poate fi prelungită la cel mult un an după naștere, dacă aceasta nu solicită ea însăși executarea pedepsei. ... 21. În Brazilia, legea nu prevede posibilitatea amânării executării pedepsei, însă, în materia măsurilor preventive, legea stabilește alternativa arestului la domiciliu ca regulă pentru arestul preventiv în cazurile cu femei gravide sau mame ai căror copii sunt mai mici de 12 ani sau suferă de vreun handicap, cu excepția cazurilor în care femeile respective sunt acuzate de infracțiuni violente sau fac uz de amenințări ori de violență împotriva minorilor de care sunt responsabile. Cât despre femeile condamnate, în general, legea prevede posibile beneficii în cursul executării pedepsei, inclusiv posibilitatea de relaxare a condițiilor de detenție după o perioadă de timp. ... 22. În Bulgaria, Codul penal prevede că pedeapsa detențiunii pe viață fără posibilitatea comutării nu poate fi aplicată unei femei care era gravidă la momentul săvârșirii infracțiunii sau al pronunțării hotărârii judecătorești de condamnare. Potrivit Codului de procedură penală, executarea pedepsei cu închisoarea poate fi amânată în cazul în care femeia condamnată este gravidă sau a născut, pe o perioadă de până la 6 luni înainte și un an după naștere. ... 23. În Cehia, potrivit prevederilor Codului de procedură penală, executarea unei pedepse cu închisoarea poate fi amânată în cazul unei femei însărcinate și al mamei unui nounăscut pentru o perioadă de un an de la nașterea copilului. ... 24. În Estonia, potrivit prevederilor din Codul de procedură penală, executarea pedepsei cu închisoarea poate fi amânată pe o perioadă de până la un an dacă femeia condamnată este gravidă, iar dacă femeia condamnată are un copil mic, până când acesta atinge vârsta de 3 ani. ... 25. În Finlanda, legea executării pedepselor privative de libertate prevede că poate fi acordată o amânare a executării pedepsei dacă femeia condamnată este gravidă, dar numai până se reface după naștere. ... 26. În Italia, Codul penal reglementează amânarea obligatorie a executării pedepselor care nu sunt bănești dacă se referă la femeia gravidă sau la mama unui copil mai mic de un an. Amânarea nu are loc sau, dacă e acordată, este revocată dacă se întrerupe sarcina, dacă mama este declarată decăzută din drepturile părintești asupra copilului, în cazul morții copilului, dacă acesta este abandonat sau încredințat altora, cu condiția ca întreruperea sarcinii sau nașterea să se fi produs de peste 2 luni. ... 27. În Kârgâzstan, Codul de procedură penală stipulează că executarea pedepsei poate fi amânată dacă femeia condamnată este însărcinată sau are copii, în cazul în care persoana condamnată este unicul părinte al copiilor mici, până când copilul cel mai mic împlinește vârsta de 14 ani, cu excepția celor condamnate la închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave. ... 28. În Liechtenstein, legea privind executarea pedepselor prevede posibilitatea amânării executării unei pedepse cu închisoarea în cazul în care femeia condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În cazul unei femei gravide sau care a dat naștere unui copil cu cel mult opt săptămâni în urmă, executarea unei pedepse cu închisoarea trebuie în general amânată; în cazul unui copil cu vârsta cuprinsă între opt săptămâni și 1 an, trebuie să fie îndeplinită condiția suplimentară ca respectivul copil să fie îngrijit de femeia condamnată. ... 29. În Lituania, legea nu prevede posibilitatea amânării executării unei pedepse cu închisoarea în privința femeilor condamnate care sunt gravide sau care au un copil mic. Însă, în ceea ce privește măsurile preventive, potrivit dispozițiilor din Codul penal, arestul nu poate fi aplicat femeilor gravide și persoanelor care cresc un copil cu vârsta sub 3 ani, ținând cont de interesele copilului. ... 30. În Olanda, legea nu prevede, ca un caz distinct, posibilitatea amânării executării unei pedepse cu închisoarea în privința femeilor condamnate care sunt gravide sau care au un copil mic. Legea permite însă femeii condamnate să solicite ieșirea temporară din închisoare din motive personale, cum ar fi nașterea unui copil, acest lucru fiind decis de la caz la caz. ... 31. În Portugalia, legea nu prevede posibilitatea amânării executării unei pedepse cu închisoarea în privința femeilor condamnate care sunt gravide sau care au un copil mic. Însă, în ceea ce privește măsurile preventive, potrivit Codului de procedură penală, prin încheierea de dispunere a arestului preventiv sau în cursul executării acestuia, judecătorul poate suspenda executarea acestei măsuri, dacă acest lucru este impus de o boală gravă, o sarcină sau de o recuperare postnatală a femeii acuzate, caz în care suspendarea încetează la sfârșitul celei de-a treia luni după naștere. ... 32. În Slovacia, Codul de procedură penală prevede că executarea unei pedepse cu închisoarea poate fi amânată în cazul unei femei gravide sau al unei femei care are un copil mai mic de un an. Legea permite amânarea executării unei pedepse cu închisoarea cu cel mult un an și din alte motive serioase, o amânare mai lungă de 6 luni fiind posibilă însă numai în circumstanțe excepționale, în special dacă ispășirea pedepsei ar putea avea consecințe deosebit de grave pentru persoanele condamnate sau familiile lor, lucru apreciat în mod individual. ... 33. În Suedia, legea nu prevede posibilitatea amânării executării unei pedepse cu închisoarea în privința persoanelor condamnate care sunt gravide sau care au un copil mic. Legea executării pedepselor privative de libertate menționează însă că un deținut/o deținută poate primi permisiunea de a avea un bebeluș cu el/ea dacă se apreciază că acest lucru servește interesului superior al copilului. În ceea ce privește măsurile preventive, potrivit Codului de procedură judiciară, dacă o femeie a născut atât de recent încât există o temere că reținerea ei va vătăma serios copilul, această măsură poate fi aplicată doar dacă nu poate fi dispusă o măsură de supraveghere adecvată a suspectei în afara detenției. ... 34. Având în vedere cele arătate mai sus, dispozițiile art. 589 alin. (1) lit. b) fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și nici celor ale art. 26 alin. (1) privind respectarea și ocrotirea de către autoritățile publice a vieții intime, familiale și private. ... 35. Pentru considerentele expuse apreciem că se impunea respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 589 alin. (1) lit. b) fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală. ...