Decizia CCR nr. 513/2019Punctul 12

12. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece „abrogarea art. 3 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 358/1991, în condițiile în care nu s-a instituit nicio altă sancțiune pentru actul nepublicat, a lipsit nejustificat instanțele de judecată de un text precis de sancționare a actului nepublicat, a generat insecuritate juridică, a lipsit cetățenii țării de o garanție împotriva arbitrariului autorităților și instituțiilor publice și a dreptului de acces la justiție, a lăsat art. 100 și art. 108 alin. (4) din Constituție iluzorii, încălcând principiul securității raporturilor juridice, prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituție, art. 100 și art. 108 alin. (4) din Constituție, dreptul de acces la justiție și art. 126 alin. (2) din Constituție“. În acest sens arată că, din anul 1991 până în prezent, legislația națională a reglementat o singură procedură de intrare în vigoare a actelor normative, respectiv publicarea în Monitorul Oficial al României. De-a lungul timpului, nepublicarea actului a atras inexistența juridică a acestuia, așa cum prevăd art. 99 (devenit art. 100) și art. 107 (devenit art. 108) din Constituție. Art. 3 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 358/1991 a avut, până la modificarea adusă prin Legea nr. 202/1998, următorul cuprins: „Potrivit prevederilor constituționale Regia Autonomă «Monitorul Oficial» are obligația publicării în Monitorul Oficial al României a actelor normative, nepublicarea lor atrăgând inexistența acestora.“ Dispozițiile de lege criticate au abrogat nejustificat art. 3 alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 358/1991, singura normă din legislația infraconstituțională care, reflectând Constituția, instituise cu caracter general sancțiunea inexistenței actului nepublicat și care reprezenta o garanție împotriva arbitrariului autorităților publice în ceea ce privește publicarea actelor normative. ...