Decizia CCR nr. 522/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate judecătorul de cameră preliminară, autor al excepției, susține, în esență, că dispozițiile art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă principiile constituționale privind statul de drept, dreptul la apărare și înfăptuirea justiției, întrucât termenul - de cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei măsurii preventive - prevăzut de dispozițiile de lege criticate este considerat în mod uzual un termen de recomandare, iar nerespectarea sa este lipsită de sancțiuni. Or, nerespectarea acestui termen poate conduce la o consultare pe fugă a dosarului atât de către avocatul inculpatului, cât și de către judecător, ceea ce echivalează cu o apărare derizorie a inculpatului și cu înfăptuirea unui act de justiție defectuos. Așadar, apreciază că intervalul de timp rămas la dispoziție în vederea soluționării propunerii de menținere a măsurii preventive poate fi insuficient pentru pregătirea unei apărări efective, pentru studierea cauzei de către judecătorul de cameră preliminară și pentru derularea ședinței de judecată. De asemenea, face o analiză a jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, și anume a deciziilor nr. 251 din 5 mai 2016 și nr. 276 din 10 mai 2016, în care Curtea a folosit toate argumentele pentru declararea ca neconstituțional a textului art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală, evitând însă admiterea excepției de neconstituționalitate, pe motiv că ar exista o practică unitară în sensul unei interpretări conforme cu Legea fundamentală a normei criticate. Mai arată că Decizia nr. 276 din 10 mai 2016 cuprinde un raționament inexact, întrucât Curtea Constituțională a reținut că nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut în cuprinsul dispozițiilor art. 207 alin. (1) din Codul de procedură penală este de natură să cauzeze o vătămare procesuală, concretizată în încălcarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului supus măsurii preventive, așa încât sunt incidente prevederile art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, sancțiunea pentru nerespectarea acestui termen fiind decăderea organelor judiciare competente din exercițiul dreptului de a proceda la menținerea măsurii preventive în cauză și nulitatea absolută a actului făcut peste termen. Observă însă că sfera nulităților absolute este stabilită expres de dispozițiile art. 281 din Codul de procedură penală, iar încălcarea unui termen peremptoriu nu este enumerată printre cazurile de nulitate absolută. Prin urmare, de lege lata, unica sancțiune ce ar putea fi incidentă într-o atare situație este nulitatea relativă, în cazul căreia, de altfel, este necesară analiza existenței unei vătămări procesuale. ...