Decizia CCR nr. 505/2019Punctul 11

11. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a legii, raportată la principiul bicameralismului, se susține că, din analiza comparativă a variantelor redacționale ale legii adoptate de Senat, respectiv de Camera Deputaților, rezultă că între acestea nu există deosebiri semnificative de reglementare, ambele forme conținând, în principal, norme prin care se explică înțelesul unor termeni uzuali în domeniul activității de transport. Art. III din lege, adoptat ca amendament nou de Camera Deputaților, nu modifică esențial conținutul juridic al formei actului normativ adoptat de Senat. În plus, dispoziția respectivă se înscrie în tendința de descentralizare în domeniul transporturilor feroviare. Subrogarea unei autorități publice în calitate de organ de specialitate al Ministerului Transporturilor, aflat în subordinea acestuia, și anume Autoritatea pentru Reformă Feroviară, în anumite drepturi și obligații precis determinate ale ministerului respectiv, este o măsură cu caracter organizatoric, a cărei reglementare normativă se înscrie în competența legislativă a Parlamentului. Actul de subrogare nu afectează natura sau cuantumul facilităților acordate de ministerul titular anumitor categorii sociale în cadrul transportului feroviar de călători. Cu privire la competența Camerei decizionale de a se abate de la forma legii adoptate de Camera de reflecție, se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 765 din 14 decembrie 2016. ...