Decizia CCR nr. 473/2019Punctul 30

30. De asemenea, tot prin Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009, mai sus citată, Curtea a constatat, în ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, că, atât potrivit jurisprudenței sale, cât și a Curții Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 8 octombrie 2002, pronunțată în Cauza Fernandez-Molina Gonzales și alții împotriva Spaniei), dispozițiile privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai titularilor dreptului de proprietate. Autorii excepției soluționate de Curtea Constituțională prin decizia menționată nu își stabiliseră însă calitatea de proprietari, ci tindeau să o stabilească prin efectul uzucapiunii. Aceeași situație este specifică și cauzelor de față, în care autorii excepției de neconstituționalitate au solicitat instanțelor judecătorești competente să constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren și să dispună înscrierea în cartea funciară a acestora. Prin urmare, aceștia nu sunt titularii unui drept de proprietate privată care să se bucure de protecția instituită prin dispozițiile art. 44 din Legea fundamentală. Litigiile în cursul soluționării cărora a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate au ca finalitate tocmai recunoașterea dobândirii prin uzucapiune a acestui drept. Or, art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție statuează că „Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular“. Așadar, prin ipoteză, trebuie să existe în patrimoniul titularului un drept de proprietate, premisă care nu se regăsește în cazul de față. ...