Decizia CCR nr. 467/2019Punctul 26

26. În fine, cu privire la art. III, care prevede că în toate situațiile în care Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală se referă la judecătorul de cameră preliminară se va înțelege că referirea se face la instanța de judecată competentă potrivit legii, autorii sesizării susțin că procedeul ales de legiuitor pentru eliminarea dispozițiilor contrare noii concepții introduse de noua lege, constând în eliminarea funcției de verificare a legalității trimiterii ori netrimiterii în judecată și, pe cale de consecință, a procedurii camerei preliminare, nu respectă cerințele de claritate și previzibilitate impuse prin art. 1 alin. (5) din Constituție. Prin modul în care a procedat, legiuitorul a omis faptul că unele dintre aceste dispoziții nu cuprind referiri doar la judecătorul de cameră preliminară, ci și la procedura camerei preliminare, referiri care vor rămâne în fondul activ al legislației. Prin urmare, art. III din lege contravine principiului securității juridice, în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii, consacrat la art. 1 alin. (5) din Constituție, prin raportare la efectele produse asupra art. 211 alin. (2) , art. 214 alin. (1) , art. 215^1 alin. (7) , art. 220 alin. (1) , art. 249 alin. (1) și alin. (6) , art. 250^1 alin. (1) și alin. (2) și art. 396 alin. (9) din Codul de procedură penală. ...