Decizia CCR nr. 467/2019Punctul 245

245. Dacă, prin aceste reglementări, legiuitorul dispunea norme tranzitorii exprese, menite să asigure previzibilitate și certitudine cu privire la modul de desfășurare a procesului penal, în prezent, prin omisiunea de a institui norme care să regleze situațiile pendinte, în curs de desfășurare la data succesiunii celor două legi, apare neclar ce se întâmplă cu cauzele aflate în procedura camerei preliminare, dacă rămân spre soluționare judecătorului de cameră preliminară. Aparent, cauzele aflate în procedura camerei preliminare se vor desfășura după procedura reglementată în lege la art. I pct. 188 - Verificări prealabile la judecată în primă instanță, cuprinzând art. 370^1-370^5. Însă, așa cum s-a arătat în prealabil, judecătorul de cameră preliminară este competent, în temeiul art. 54 lit. d) din Codul de procedură penală, să se pronunțe cu privire la o serie de alte chestiuni, care nu vizează verificările prealabile după sesizarea instanței prin rechizitoriu. De asemenea, nu rezultă expres din textul legii dacă hotărârile pronunțate în procedura camerei preliminare după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă, și nici cine soluționează plângerea formulată în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală. În lipsa elementelor de circumstanțiere, precizie și detaliere menționate mai sus, legea astfel modificată este o încălcare a limitelor reexaminării în interiorul cărora Parlamentul avea competența de a pune de acord dispozițiile neconstituționale cu decizia Curții Constituționale. ...