Decizia CCR nr. 465/2019Punctul 22

22. Curtea mai subliniază că textul vizează doar condamnările definitive ce privesc infracțiuni săvârșite cu intenție (a se vedea art. 16 din Codul penal) și că interdicția reglementată respectă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la caracterul său temporar, în sensul că înlăturarea acestei consecințe extrapenale operează în baza dispozițiilor Codului penal, partea generală (până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării). Intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării este reprezentată de legea de dezincriminare, amnistia postcondamnatorie și reabilitarea de drept sau judecătorească, după caz. Este adevărat că legiuitorul organic în privința reabilitării de drept/judecătorești - singura instituție de drept penal care nu depinde de aspectele de oportunitate ce caracterizează politica penală (spre deosebire de dezincriminare/amnistie) - poate mări/micșora termenele de reabilitare, ceea ce afectează dreptul de a fi ales, în sensul micșorării/măririi perioadei de interdicție, însă acest aspect este tot unul de politică penală a statului, ce nu pune în discuție limitele revizuirii Constituției. Totodată, trebuie reținut faptul că intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării, cu excepția reabilitării de drept, se realizează prin parcurgerea unor proceduri expres reglementate de art. 527 și art. 528-537 (reabilitare judecătorească), art. 595 (intervenirea unei legi de dezincriminare) și art. 596 (amnistia postcondamnatorie) din Codul de procedură penală, după caz. ...