Decizia CCR nr. 440/2019Punctul 37

37. Or, având în vedere interpretarea istorico-teleologică, cu ajutorul căreia se poate stabili sensul unei dispoziții legale, ținându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face parte acea dispoziție, într-un context istoric dat, din analiza cadrului legal în materie reiese cu evidență faptul că, prin configurația dată Legii nr. 101/2016, legiuitorul a dorit ca orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorități contractante sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri să poată solicita anularea actului, obligarea autorității contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, precum și ca oricare dintre membrii unei asocieri a unor operatori economici, fără personalitate juridică, să poată formula orice cale de atac reglementată de această lege, iar oricare dintre părțile litigiului să poată contesta deciziile Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu condiția să fie parte în configurația cadrului procesual al primei judecăți prin contestare directă sau prin intervenție accesorie în fața Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, context în care, într-adevăr, legea statuează că dispozițiile Legii nr. 101/2016 se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ, ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, însă în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare. ...