Decizia CCR nr. 419/2019Punctul 41

41. În cauza de față, însă, Curtea constată că legea supusă controlului de constituționalitate, respectiv Legea pentru modificarea alin. (2) al art. 6 din Legea societăților nr. 31/1990, este o lege cu caracter ordinar, îndeplinind cerința criteriului material, întrucât conține norme care nu se încadrează în ipotezele prevăzute expres de art. 73 alin. (3) din Constituție, normă de strictă interpretare și aplicare. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții exprese și nici nu impune reglementarea regimului societăților prin norme de natura legii organice. Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, persoanele care semnează actul constitutiv al societății, precum și persoanele care au un rol determinant în constituirea societății sunt considerate fondatori ai acesteia. În doctrină s-a arătat că actul constitutiv îndeplinește funcții multiple: exprimă voința de asociere a părților (funcția constitutivă), atestă condițiile și limitele asocierii (funcția probatorie) și este un înscris necesar îndeplinirii operațiunilor de înregistrare a societății comerciale în registrul comerțului (funcția operațională). În virtutea funcțiilor constitutivă și probatorie, care vizează voința de asociere a părților și condițiile și limitele asocierii acestora, actul constitutiv trebuie să adapteze voința de asociere a fondatorilor normelor legale care stabilesc regimul juridic aplicabil diferitelor forme de societate. Printre limitele dreptului de asociere în vederea exercitării unei activități economice se regăsește cea prevăzută de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 referitoare la interdicția anumitor persoane de a dobândi calitatea de fondatori, deci de a se asocia în vederea constituirii unei societăți. ...