Decizia CCR nr. 414/2019Punctul 91

91. Cu privire la avizarea actelor normative în procesul legislativ de către diferite instituții, Curtea, în jurisprudența sa, spre exemplu, Decizia nr. 140 din 13 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 14 mai 2019, paragrafele 78-83, Decizia nr. 354 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 9 decembrie 2013, sau Decizia nr. 83 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2009, a reținut că această operațiune ține, în primul rând, de voința legiuitorului constituant, care este în sensul impunerii obligativității solicitării unor asemenea avize, spre exemplu, avizul consultativ al Consiliului Legislativ prevăzut ca atare de art. 79 din Legea fundamentală și a cărui lipsă duce la neconstituționalitatea legii sau ordonanței - simplă sau de urgență - în raport cu aceste prevederi din Constituție. Alta este însă situația în care norma constituțională, exprimând sintetic rolul pur consultativ pentru Parlament și Guvern al unei instituții de rang constituțional, spre exemplu, Consiliului Economic și Social, nu face niciun fel de referire expresă la obligația inițiatorilor proiectelor de acte normative de a solicita avizul consultativ al Consiliului Economic și Social și nici cu privire la mecanismele de consultare a acestui organ consultativ, acestea fiind tratate în legea de organizare și funcționare a acestuia, la care Legea fundamentală face trimitere. Astfel că, numai prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia, „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, nesolicitarea unui asemenea aviz prevăzut de normele infraconstituționale poate conduce la neconstituționalitatea actului normativ. ...