Decizia CCR nr. 414/2019Punctul 124

124. Or, din analiza normelor de drept european interpuse în cadrul controlului de constituționalitate celei de referință, Curtea constată că noțiunile în discuție [„orice proiect de reglementare care intră în sfera sa de competență în temeiul Tratatului și, în special, în ceea ce privește (...) băncile centrale naționale“, „asupra oricărui proiect de reglementare la nivel național“, „deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre și promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți“ și „misiune fundamentală“] nu sunt definite și nici nu reiese cu claritate și precizie și în mod neechivoc dacă aurul deținut în tezaur, care face parte din rezervele internaționale ale unui stat, trebuie depozitat în străinătate și dacă prin operațiunile de relocare a acestuia în situațiile în care se află depozitat la o bancă externă se afectează vreo misiune fundamentală în sensul actelor normative menționate; nu reiese nici dacă deținerea și administrarea rezervelor oficiale ale statelor membre includ aspecte ce țin de locul depozitării aurului deținut în tezaur care face parte din rezervele internaționale, cu atât mai mult cu cât nu reiese nici obligativitatea statelor de a avea incluse în rezervele internaționale aur deținut în tezaur fie în țară, fie depozitat în străinătate. De altfel, chiar autorii prezentei obiecții de neconstituționalitate recunosc faptul că „la nivel european nu s-a făcut nicio distincție cu privire la conținutul proiectelor de reglementare care vizează băncile centrale naționale“. În acest context, Curtea observă că niciunul dintre actele normative europene invocate în susținerea obiecției de neconstituționalitate, prin prisma dreptului național, nu prevăd obligația statelor membre de a solicita avizul Băncii Centrale Europene în problematica depozitării sau relocării aurului deținut în tezaur, ca parte/element a/al rezervelor internaționale a statului, respectiv a locului de depozitare a acestuia. ...