Decizia CCR nr. 410/2019Punctul 20

20. Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, în complet diferit, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) , ale art. 15 alin. (2) , ale art. 16, ale art. 21, ale art. 53 și ale art. 129 din Constituție. Având în vedere importanța principiului autorității de lucru judecat, instanța arată că, pentru a garanta atât stabilitatea raporturilor juridice, cât și o bună administrare a justiției, acestui principiu îi pot fi aduse derogări doar dacă o impun motive substanțiale și imperioase. Motivul substanțial și imperios invocat de autorul excepției constă în aceea că, până la soluționarea definitivă a procesului penal în care a fost condamnat, legea procesual penală nu impunea invocarea excepției de neconstituționalitate pentru a avea acces ulterior la calea de atac a revizuirii și că, refuzându-i-se admisibilitatea acestei căi de atac, nu are la dispoziție niciun remediu procesual efectiv pentru a beneficia de efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016. Instanța apreciază că motivele arătate de autorul excepției nu justifică derogarea de la principiul autorității de lucru judecat. Invocă Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, prin care Curtea a statuat că „excepția de neconstituționalitate se înscrie în rândul excepțiilor de procedură prin care se urmărește împiedicarea unei judecăți care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională“, iar „constatarea neconstituționalității unui text de lege ca urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite autorilor acesteia“ (paragraful 30). ...