Decizia CCR nr. 405/2019Punctul 27

27. Având în vedere jurisprudența sa mai sus menționată, Curtea apreciază că aplicarea textului art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală - în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016 - era de natură a produce consecințe negative asupra interesului public general care vizează încrederea societății în justiție, ridicând semne de întrebare sub aspectul constituționalității, ceea ce constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, în sensul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție. Urgența reglementării rezidă, așadar, în acest caz, în necesitatea înlăturării unui potențial viciu de neconstituționalitate, fiind motivată, ca atare, în cuprinsul notei de fundamentare care însoțește ordonanța de urgență criticată în cauza de față. Atunci când legiuitorul delegat identifică dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care ridică probleme de neconstituționalitate, este permisă intervenția Guvernului prin ordonanță de urgență, cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, în condițiile în care legiferarea pe altă cale decât delegarea legislativă, chiar în procedură de urgență, nu este de natură să înlăture de îndată consecințele negative asupra interesului public general. Prin urmare, constatarea unor consecințe neconstituționale justifică o intervenție legislativă imediată a Guvernului, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, destinată prevenirii, respectiv înlăturării acelor rezultate contrare Legii fundamentale (Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 8 martie 2019, și Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, paragraful 34). Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016 nu contravin textului constituțional mai sus amintit. ...