Decizia CCR nr. 404/2019Punctul 42

42. În ceea ce privește criticile prin raportare la art. 1 alin. (4) și art. 104 alin. (1) din Constituție, motivate prin aceea că elaborarea și actualizarea unei strategii naționale pe termen lung pot fi realizate doar de către Guvern, se arată că, în sistemul constituțional românesc, Parlamentul dispune de plenitudine de competență în materie de legiferare, în timp ce Guvernul exercită această competență delegată numai în condițiile strict prevăzute de Constituție. Sub acest aspect sunt invocate normele constituționale care configurează rolul Parlamentului, precum și jurisprudența Curții Constituționale în aplicarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat (Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008) și, respectiv, prin care se definește conceptul de „lege“ (Decizia nr. 63 din 8 februarie 2017). Competența originară a Guvernului, autoritate executivă, este prevăzută în art. 108 alin. (2) din Constituție și privește organizarea executării legilor, acte de reglementare primară, prin emiterea de hotărâri, acte normative de reglementare secundară. Hotărârile se adoptă întotdeauna în baza legii și asigură aplicarea sau aducerea la îndeplinire a legilor. În sistemul constituțional român, regula este aceea că Guvernul nu dispune de dreptul de reglementare primară a relațiilor sociale, ci doar de dreptul de a adopta legislația secundară. ...