Decizia CCR nr. 397/2019Punctul 12

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 231 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, prevedeau că: „(2) Instanța va înregistra ședințele de judecată. Înregistrarea va putea fi ulterior transcrisă la cererea părții interesate, în condițiile legii. Transcrierile înregistrărilor vor fi semnate de președinte și de grefier și vor avea puterea doveditoare a încheierilor de ședință.“ Așadar, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor legale menționate - art. 231 alin. (2) teza a doua și a treia din Codul de procedură civilă -, instanța înregistra ședințele de judecată, care puteau fi transcrise la cererea părților, iar transcrierile aveau puterea doveditoare a încheierilor de ședință. Acest ultim aspect este criticat în prezenta cauză, autorul excepției de neconstituționalitate fiind nemulțumit de faptul că textul art. 231, după modificarea operată prin Legea nr. 138/2014, nu mai face mențiunea că transcrierile înregistrărilor ședinței de judecată au puterea doveditoare a încheierilor de ședință. ...