Decizia CCR nr. 390/2019Punctul 6

6. Se mai susține că prevederile art. 38-40 din Legea nr. 21/1996 nu corespund cerințelor de accesibilitate și previzibilitate a legii, astfel cum acestea au fost conturate în jurisprudența Curții Constituționale. În acest sens arată că ordinul de inspecție emis de Consiliul Concurenței poate fi atacat în fața instanței de contencios administrativ (Curtea de Apel București) în termen de 15 zile de la comunicare, cauza urmând a fi soluționată de instanță de urgență și cu precădere. Încheierea de autorizare poate fi atacată pe calea contestației (instituție juridică sui generis creată de Legea concurenței nr. 21/1996, care nu cuprinde însă reglementări specifice în această privință și nici nu face trimitere la vreo altă reglementare în ceea ce privește procedura de soluționare), aceasta urmând a fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a ilustra caracterul bizar și lipsa de coerență a reglementării, arată că Legea nr. 21/1996 prevede un termen de formulare a contestației extrem de scurt, de 72 de ore de la comunicare, deși formularea contestației nu suspendă inspecția, iar ordinul de inspecție poate fi atacat în 15 zile, ceea ce naște îndoieli cu privire la urgența formulării unei contestații împotriva încheierii de autorizare. Cu toate acestea, „prevede un termen de formulare a contestației extrem de scurt, de 72 h de la comunicare, deși formularea contestației nu suspendă inspecția și, așa cum am arătat mai sus, ordinul de inspecție poate fi atacat în 15 zile, ceea ce naște îndoieli cu privire la urgența formulării unei contestații împotriva încheierii judiciare“. ...