Decizia ÎCCJ nr. 324/2025 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării 44. Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, al cărei domeniu de aplicare este conturat expres prin dispozițiile art. 1, prin art. 2 instituindu-se o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 45. În contextul normativ expus, procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să facă parte din categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv obligarea la emiterea actelor administrative sau anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, iar soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 46. Verificând condițiile de admisibilitate, se constată că acestea sunt parțial îndeplinite. Astfel, sesizarea a fost formulată într-un litigiu având ca obiect solicitarea apelantului-reclamant Sindicatul Poliției Locale „Mihai Viteazul“, în numele membrilor de sindicat - personal contractual, menționați în anexa cererii de chemare în judecată, în principal, de obligare a pârâtei la calcularea și plata drepturilor salariale, indexate și actualizate la data plații, cuvenite și neacordate pe ultimii trei ani, reprezentând contravaloarea drepturilor bănești pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează, respectiv a sporului de 100% pentru munca prestată în aceste zile, conform dispozițiilor legale, ale contractului colectiv de muncă și/sau ale altor acte cu caracter obligatoriu aplicabile la nivelul pârâtei Poliția Locală Ploiești, pentru personalul aflat în raporturi de muncă cu aceasta, și, în subsidiar, de obligare a pârâtei la acordarea timpului liber plătit corespunzător orelor de muncă prestate în ultimii trei ani în zilele de repaus săptămânal, respectiv în zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează. ... 47. Așadar, instanța de trimitere a fost învestită cu soluționarea unui litigiu care se înscrie în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris în art. 1 alin. (1) din actul normativ menționat, cererea de chemare în judecată fiind formulată de Sindicatul Poliției Locale „Mihai Viteazul“ în numele personalului plătit din fonduri publice, respectiv membrii de sindicat salariați ai intimatei-pârâte Poliția Locală Ploiești, în temeiul contractelor individuale de muncă încheiate cu aceasta din urmă. ... 48. Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, care judecă în faza procesuală a apelului, în virtutea competențelor ei legale conturate prin dispozițiile art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă raportate la cele ale art. 269 din Codul muncii și art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă. ... 49. De asemenea, este îndeplinită și condiția de admisibilitate ca problema de drept să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici al unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 50. În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, într-o jurisprudență constantă, instanța supremă a subliniat că această cerință instituie o dublă condiționare: pe de o parte, trebuie să existe o chestiune de drept veritabilă și, pe de altă parte, trebuie să fie stabilită dependența necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond (Decizia nr. 52 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1316 din 24 decembrie 2024, și Decizia nr. 96 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 16 ianuarie 2025). ... 51. Cu referire la primul aspect, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023). ... 52. Astfel, pentru a exista o chestiune de drept veritabilă, trebuie ca norma de drept disputată să fie susceptibilă a constitui izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al unei practici judiciare neunitare, cât timp scopul procedurilor de unificare este tocmai evitarea acestora. ... 53. Jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate este de actualitate și după intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dat fiind faptul că în preambulul acestei ordonanțe de urgență s-a ținut seama de „faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“ (Decizia nr. 61 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 18 decembrie 2024; Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024; Decizia nr. 89 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1291 din 20 decembrie 2024). ... 54. Ca atare, rămân valabile statuările obligatorii, conturate în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sesizat în temeiul art. 519-521 din Codul de procedură civilă, prin care s-a stabilit că nu se verifică condiția dificultății chestiunii de drept în următoarele cazuri: (i) claritatea normei, când aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate; (ii) când se solicită instanței supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră și trebuie să rămână în sfera de competență a instanței de judecată; (iii) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a clarificat înțelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuție au primit, într-o majoritate covârșitoare, aceeași interpretare; (iv) când, pe calea hotărârii prealabile, se solicită completarea legii; (v) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranșate în jurisprudența constantă și clară a Curții de Justiție a Uniunii Europene, a Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții Constituționale ori a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024). ... 55. Așadar, evaluarea dificultății chestiunii de drept nu poate fi disociată de existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare în cazul unor chestiuni de drept asemănătoare, de natură a oferi instanțelor naționale suficiente repere interpretative - inclusiv prin considerentele cu caracter de principiu - pentru soluționarea cauzelor cu care au fost învestite (Decizia nr. 2 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 5 aprilie 2021, paragraful 39). ... 56. Prin raportare la aceste exigențe, instanța supremă constată că sesizarea formulată nu întrunește condiția de admisibilitate subsumată cerinței ca aceasta să privească o „chestiune de drept“ care să fie reală, dificilă, generată de nevoia lămuririi sensului și înțelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, aptă să devină sursă a unor interpretări divergente și, pe cale de consecință, a unei jurisprudențe neunitare. ... 57. În privința condiției referitoare la existența unei veritabile chestiuni de drept, sesizarea nu arată în ce ar consta aceasta, raportat la întrebarea adresată, lipsind analiza motivată pe care trebuia să o realizeze în acest sens, prealabil învestirii instanței supreme, pentru a se conforma, astfel, dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și, respectiv, jurisprudenței dezvoltate de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, pe aspectul acestei cerințe de admisibilitate a hotărârii prealabile. ... 58. Instanța de trimitere se limitează la a arăta, în justificarea admisibilității demersului, că litigiul se încadrează în categoria celor vizate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, că soluționarea pe fond depinde de chestiunea de drept semnalată, întrucât „dispozițiile, a căror dezlegare este solicitată, fac parte din apărările părților în special ale intimatei-pârâte (...). Mai mult, prima instanță a respins cererea principală în raport cu incidența acelorași dispoziții“, și că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat, în cadru mecanismelor de unificare a jurisprudenței, asupra problemei de drept în discuție. ... 59. Curtea de apel nu indică vreo dificultate de interpretare în legătură cu normele incidente raportului juridic dedus judecății, nu arată în ce ar consta neclaritatea, imprecizia, insuficiența textelor pe care este chemată să le interpreteze și să le aplice în virtutea funcției sale jurisdicționale, ca instanță învestită cu soluționarea unui litigiu care se înscrie în sfera competenței sale. ... 60. Prin sesizarea formulată, instanța de trimitere nu se raportează la niciun text de lege lacunar, incomplet sau susceptibil de interpretări diferite, ci formulează o întrebare prin care lasă să se întrevadă, pe de o parte, chestiunile invocate prin acțiune de către reclamanți, cu referire la nesocotirea unor dispoziții legale de către unitatea angajatoare, iar, pe de altă parte, prin care solicită din partea instanței supreme interpretarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 155/2010 și ale art. 21 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul de a se stabili dacă „personalul contractual din cadrul poliției locale beneficiază de compensarea muncii prestate în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbătoare legală, indiferent de funcția ocupată“. ... 61. Cu alte cuvinte, autorul sesizării a considerat că, prin ordonanța de urgență în discuție, se naște în sarcina instanțelor specializate obligația de a sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, fără a se mai avea în vedere finalitatea sensului dispozițiilor legale prin care s-a instituit tocmai mecanismul pronunțării hotărârii prealabile. ... 62. Astfel fiind, instanța de trimitere expune în cuprinsul încheierii de sesizare raționamentul juridic pe care ar trebui să se întemeieze soluția din cauza dedusă judecății, iar din acesta nu reiese caracterul lacunar al normelor analizate. ... 63. Astfel, curtea de apel a reținut că dispozițiile generale ale art. 35 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 referitoare la „personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție“ și „personalul civil din instituțiile publice de ordine publică“ „trebuie interpretate în sensul dacă acestea înglobează sau nu și personalul contractual menționat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 155/2010 indiferent de funcția ocupată (reclamanții, așa cum s-a menționat, ocupând funcții de inspector sau referent de specialitate în administrația publică sau paznic). În situația în care interpretarea este în sensul că funcțiile ocupate de personalul contractual din cadrul poliției locale se subsumează noțiunii de «personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție» sau «personalul civil din instituțiile publice de ordine publică», atunci în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017“. ... 64. Prin urmare, autorul sesizării nu urmărește identificarea conținutului conceptual al normelor, ci stabilirea modului de aplicare a acestora la situația de fapt din dosar, operațiune ce excedează atribuțiilor completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 65. Chiar dacă evaluarea în concret a chestiunii de drept, ca fiind una calificată, susceptibilă de controverse jurisprudențiale, aparține Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligația circumstanțierii acesteia, cu referire punctuală la dificultățile de interpretare, date de ambivalența, imprecizia sau caracterul precar al normelor, incumbă instanței de trimitere, cea care trebuie să justifice declanșarea mecanismului de unificare a priori. ... 66. Aceasta întrucât instanța supremă, rămânând în limitele competenței sale constituționale, trebuie să asigure interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești [art. 126 alin. (3) din Constituție], fără să se poată substitui însă atributului jurisdicțional al judecătorului fondului, cel care trebuie să stabilească faptele și să realizeze aplicarea adecvată a legii asupra raportului juridic căruia este chemat să-i dea rezolvare. ... 67. Este motivul pentru care, în jurisprudența instanței supreme, s-a statuat în mod constant că din încheierea de sesizare trebuie să rezulte dificultatea chestiunii de drept ce se cere a fi lămurită, inclusiv prin prezentarea interpretărilor diferite pe care aceasta le poate suscita și a obstacolelor care au împiedicat completul de judecată ca, în îndeplinirea obligației ce îi revine, să interpreteze și să aplice legea în cadrul soluționării unui litigiu, să decidă asupra interpretării corecte. ... 68. Rolul completului de judecată care inițiază sesizarea este acela de a arăta, în mod sigur și categoric, norma a cărei interpretare o solicită, caracterul său determinant în soluționarea pe fond a cauzei, dar și de a evidenția argumentele care susțin caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, inclusiv dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare, demonstrând, în această manieră, necesitatea de a apela la mecanismul de unificare prealabilă. ... 69. Sesizarea de față nu îndeplinește exigențele procedurale menționate anterior în legătură cu întrebarea formulată. ... 70. În concluzie, nefiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate, în cazul sesizării de față, mecanismul de unificare a practicii judiciare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile care să ofere o dezlegare de principiu nu poate fi activat. ... ...