Decizia CCR nr. 363/2019Punctul 25

25. Rațiunea procedurii instituite de art. 235 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală este aceea de a conferi un drept autorității fiscale care are asigurată plata sumelor pretinse, imediat ce aceste sume se concretizează într-o creanță certă și lichidă, întrucât, atât timp cât cuantumul sumelor pretinse este contestat de contribuabil/plătitor în fața instanței, nu se poate reține caracterul cert al creanței fiscale și, deci, nu s-ar putea demara executarea acesteia. De asemenea, prin textul de lege criticat, legiuitorul a înțeles să reglementeze posibilitatea suspendării executării silite a creanțelor fiscale constatate prin titluri executorii prin constituirea unei scrisori de garanție de către debitorul obligației fiscale tocmai pentru a veni în sprijinul contribuabililor supuși executării silite de către organul fiscal. Curtea reține, totodată, că pe toată perioada suspendării executării silite, creanțele fiscale ce fac obiectul suspendării nu se sting, cu excepția situației în care debitorul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 165 alin. (8) din același cod. De asemenea, pentru creanțele fiscale ce fac obiectul suspendării executării silite, în condițiile mai sus amintite, organul fiscal nu emite și nu comunică decizii referitoare la obligațiile fiscale accesorii. ...