Decizia CCR nr. 363/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Acesta învederează că excepția ridicată are în vedere caracterul vădit neconstituțional al prevederilor art. 235 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, întrucât încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, normă care poate fi privită atât autonom, cât și prin raportare la art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală. Susține că atunci când este vorba despre un act administrativ fiscal care este titlu executoriu, suspendarea executării lui se poate dispune fie de instanța de judecată, în condițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, fie ca o facilitate pentru contribuabilul care contestă legalitatea actului administrativ. Arată că executarea titlului fiscal se poate suspenda de drept dacă debitorul creanței fiscale, în timpul în care a făcut contestația administrativă fiscală sau în timpul în care este pe rol acțiunea în contencios administrativ, depune o scrisoare de garanție sau o poliță de asigurare de garanție până la cuantumul sumei contestate, care nu a fost plătită. În esență, susține că art. 235 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală nu respectă principiul securității raporturilor juridice întrucât, din cauza formulării echivoce a legiuitorului, textul criticat impune organului fiscal executarea creanței fiscale numai în ultima zi de valabilitate a scrisorii de garanție, chiar dacă acțiunea în anulare a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce presupune că rațiunea suspendării executării silite nu mai există. În plus, precizează că textul criticat permite posibilitatea ca suspendarea executării silite fiscale să se prelungească sine die, chiar și după momentul soluționării definitive a acțiunii în contencios administrativ, prin atitudinea abuzivă a debitorului executat silit. ...