Decizia CCR nr. 374/2019Punctul 11

11. Guvernul apreciază că autorul excepției de neconstituționalitate nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, deoarece nu critică textul pentru ceea ce prevede, ci pentru ceea ce nu prevede, criticând, în realitate, o omisiune legislativă în materia reparării prejudiciului produs prin erori judiciare. Or, Curtea, în jurisprudența sa constantă, a statuat că, în cazul unei excepții de neconstituționalitate ce vizează o omisiune de reglementare, nu este competentă să se pronunțe, date fiind dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În continuare, Guvernul arată că, la o analiză comparativă, se poate observa că dreptul la repararea pagubei în caz de eroare judiciară era reglementat într-o manieră similară în vechiul Cod de procedură penală în art. 504 alin. 1, care prevedea că persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma judecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare. Acest articol a fost supus la numeroase examinări de constituționalitate, excepțiile fiind respinse ca inadmisibile. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 78 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 februarie 2008, Decizia nr. 927 din 13 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2013, Decizia nr. 532 din 13 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 31 octombrie 2005, a stabilit că cererile prin care se solicită completarea textului art. 504 alin. 1 din vechiul Cod de procedură penală cu alte situații decât cele care sunt expres prevăzute sunt inadmisibile. ...