Decizia CCR nr. 350/2019Punctul 7

7. Totodată, în critica de neconstituționalitate pe care o formulează, autorul acesteia susține că dreptul la sprijin financiar constituie un „bun“ în înțelesul art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De aceea, neacordarea sprijinului financiar poate fi considerată ca afectând dreptul de proprietate, având semnificația juridică a unei exproprieri. În acest sens amintește și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Muller contra Austriei, potrivit cărora „o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe.“ De asemenea, susține că invocarea nevoii restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu se poate constitui într-un veritabil temei pentru a legitima neacordarea sprijinului financiar. Totodată, arată că, potrivit celor reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei și Cauza Moskal contra Poloniei, autoritățile publice au obligația de a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Într-o astfel de situație există o încălcare a art. 1 din Primul Protocol al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. Or, diminuarea drepturilor patrimoniale, cu consecința pierderii sprijinului financiar, impune persoanelor cărora le este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei. În același context precizează că dispozițiile cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 încalcă și prevederile cuprinse în Directiva nr. 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. ...