Decizia CCR nr. 354/2019Punctul 11

11. În ceea ce privește dispozițiile art. 15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, autorii excepției arată că adoptarea unei ordonanțe de urgență în luna decembrie 2015, prin care sunt lipsite de eficiență, prin amânarea executării, hotărârile judecătorești ce se vor pronunța în cursul anului 2016, reprezintă o ingerință gravă a puterii administrative în activitatea puterii judecătorești. Mai mult, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Caracterul rezonabil al unei proceduri se analizează în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate în jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului. Astfel, hotărârile judecătorești definitive au generat un drept de creanță asupra statului, drept care beneficiază de protecția constituțională, în condițiile art. 44 alin. (1) din Constituție. Măsura instituită prin ordonanța de urgență criticată nu poate fi considerată una de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului (statul) și cele ale creditorului (persoana îndreptățită la restituire), ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptățită suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său. ...