Decizia CCR nr. 282/2019Punctul 22

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 19 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, persoana vătămată exercită acțiunea civilă în procesul penal prin constituirea ca parte civilă împotriva inculpatului și, după caz, a părții responsabile civilmente. Constituirea ca parte civilă poate avea loc până la începerea cercetării judecătorești și presupune, conform art. 20 alin. (1) și (2) din același cod, indicarea naturii și a întinderii pretențiilor. Persoana vătămată are dreptul, iar nu obligația de a exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal, iar, dacă a ales să își obțină astfel repararea prejudiciului produs prin infracțiune, în principiu, nu mai poate reveni asupra alegerii făcute. Astfel, dreptul persoanei vătămate de a alege calea de exercitare a acțiunii civile rezultă implicit din prevederile art. 27 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „Dacă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune“. De asemenea, în temeiul art. 27 alin. (2) și (3) din cod, persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, au dreptul de a abandona calea deschisă în fața instanței penale și de a se adresa pentru despăgubiri instanței civile în două situații: dacă, prin hotărârea definitivă pronunțată, instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, respectiv atunci când procesul penal a fost suspendat. În fine, dispozițiile art. 27 alin. (6) din cod recunosc persoanei vătămate sau succesorilor acesteia dreptul de a introduce acțiune la instanța civilă pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă. ...