Decizia CCR nr. 282/2019Punctul 29

29. Această manieră de reglementare a dreptului de a solicita repararea prejudiciilor produse prin săvârșirea unei infracțiuni constituie o aplicare de către legiuitor a principiului securității raporturilor juridice, ce are ca scop evitarea prelungirii stărilor de incertitudine în care se află părțile procesului penal și bunurile din patrimoniul acestora dincolo de limite rezonabile de timp. În acest fel, prin textul criticat, legiuitorul a acordat prioritate principiului anterior menționat în raport cu dreptul persoanei vătămate de a proceda la schimbarea căilor procesuale alese, în orice condiții, atunci când apreciază că acestea nu mai sunt de natură a-i satisface interese procesuale, soluție consacrată de principiul electa una via non datur recursus ad alteram. După ce a ales calea procesuală de valorificare a pretențiilor civile, persoana vătămată poate renunța la aceste pretenții, cu consecința că această renunțare are caracter definitiv atât cu privire la calea aleasă [„partea civilă nu poate reveni asupra renunțării“, conform art. 22 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală], cât și cu privire la valorificarea pe calea unui proces civil [„partea civilă nu poate introduce acțiune la instanța civilă“, conform art. 22 alin. (3) teza a doua din cod]. ...