Decizia CCR nr. 297/2019Punctul 11

11. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă, în esență, jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la previzibilitatea unei norme. În cazul de față, practic, principalul destinatar este inițiatorul actului normativ, care are competența de a face interpretarea legală a textului de a-l aplica. Prin urmare, nu se poate susține că cel care promovează soluțiile respective nu a avut „previziune“ asupra efectelor actului normativ și nu îl poate interpreta și aplica în mod corect din lipsa clarității normei. În ipoteza în care modalitatea de interpretare și aplicare a textului este apreciată de beneficiarii normei ca fiind incorectă, instanța de judecată este cea care, în cadrul unui litigiu, va proceda la analiza textului și la interpretarea judiciară a acestuia. Cu privire la susținerile referitoare la încălcarea art. 138 alin. (5) din Constituție, Guvernul invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, potrivit căreia „obligativitatea indicării sursei de finanțare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevăzută de art. 138 alin. (5) din Constituție, constituie un aspect distinct față de cel al lipsei fondurilor pentru susținerea finanțării din punct de vedere bugetar. Astfel, prin Decizia nr. 1.093 din 15 octombrie 2008 [...], Curtea Constituțională a reținut că stabilirea sursei de finanțare și insuficiența resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art. 138 alin. (5) din Constituție, iar al doilea nu are caracter constituțional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește, în esență, relațiile dintre Parlament și Guvern. Totodată, dacă s-ar reține că lipsa precizării exprese a sursei de finanțare presupune, implicit, inexistența sursei de finanțare, aceasta ar echivala cu o prezumție fără suport constituțional, ceea ce este inadmisibil. Prin Decizia nr. 515 din 24 noiembrie 2004 [...], Curtea a statuat că finanțarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare alocate în buget, iar majorarea unor cheltuieli se finanțează fie prin suplimentarea alocațiilor bugetare din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, fie prin rectificare bugetară. ...