Decizia CCR nr. 841/2018Punctul 20

20. Guvernul apreciază că aspectele invocate de autorul excepției, referitoare la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, țin, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a legii, care revin competenței instanței de judecată, iar nu competenței instanței de contencios constituțional. Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituție, arată că acest text constituțional vorbește numai despre stabilirea sursei de finanțare înainte de aprobarea cheltuielii, iar nu despre obligativitatea indicării în lege a sursei respective, iar lipsa precizării exprese a sursei de finanțare nu presupune implicit inexistența sursei de finanțare. În acest sens, invocă și deciziile Curții Constituționale nr. 173 din 12 iunie 2002, nr. 320 din 19 iunie 2013, nr. 105 din 27 februarie 2014, nr. 1.056 din 14 noiembrie 2007, nr. 329 din 25 iunie 2013 sau nr. 1.092 din 15 octombrie 2008. De asemenea, precizează că instanța de contencios constituțional nu are competența de a aprecia asupra caracterului suficient al resurselor financiare, pentru că o asemenea operațiune nu își are temeiul în art. 138 alin. (5) din Constituție, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește, în esență, relațiile dintre Parlament și Guvern. ...