Decizia CCR nr. 260/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că art. 1 alin. (5^5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 a prevăzut o majorare cu 25% a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, majorare raportată la nivelul acestor venituri acordate pentru luna septembrie 2015. Prin alin. (11) al aceluiași articol de lege, de la această majorare a fost exclus personalul din direcțiile de sănătate publică. Astfel, s-a creat o diferență flagrantă între modalitatea de salarizare a unor categorii de personal cu aceleași atribuții în cadrul funcțiilor pe care le îndeplinesc. Ulterior a fost adoptată Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 152/1998 privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, prin care s-au modificat parțial dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, în sensul acordării majorării salariale de 25% și pentru personalul din cadrul direcțiilor de sănătate publică, prin raportare la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015. ...