Decizia CCR nr. 69/2019Punctul 27

27. Cu referire la dispozițiile art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, Curtea a statuat, în Decizia nr. 507 din 4 iulie 2017, că acestea vizează o subcategorie - personalul direcțiilor de sănătate publică - a categoriei căreia i se aplică prevederile art. 1 alin. (5^5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Cu privire la această subcategorie, dispoziția normativă a art. 1 alin. (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 prevede că cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna iunie 2015. În paragraful 23 al Deciziei nr. 507 din 4 iulie 2017, Curtea a conchis că, referitor la modalitatea de calcul al majorării de 25%, a fost instituit un tratament diferențiat între personalul direcțiilor de sănătate publică, pe de o parte, și personalul din sistemul public sanitar și personalul din cadrul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă și al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, pe de altă parte. Aceste dispoziții au făcut obiect al multor excepții de neconstituționalitate, soluționate prin respingerea, ca neîntemeiate, de către Curtea Constituțională, prin deciziile nr. 214 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 25 iulie 2018, nr. 128 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 12 iulie 2018, nr. 507 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 18 august 2017, nr. 387 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 20 septembrie 2017, și nr. 221 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2018. Curtea observă că, în susținerea excepțiilor de neconstituționalitate soluționate prin aceste decizii, au fost invocate critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză, astfel că argumentele reținute în prealabil sunt pe deplin aplicabile. Astfel, în paragraful 17 al Deciziei nr. 387 din 6 iunie 2017, Curtea a constatat că legiuitorul are deplina legitimitate constituțională de a acorda majorări ale salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, evident cu respectarea prevederilor și principiilor din Constituție. Curtea a mai reținut că în același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57). ...