Decizia CCR nr. 256/2019Punctul 11

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 lit. d) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...] d) cereri de recuzare în materie civilă - 4 lei“. Curtea reține că Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost abrogată prin art. 58 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, referindu-se la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională a reținut că poate exercita controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor aplicabile cauzei care nu mai sunt în vigoare, dacă efectele lor juridice continuă să se producă și după ieșirea din vigoare a acestora. O astfel de soluție a fost justificată prin faptul că, deși abrogată, „legea civilă poate ultraactiva în unele situații, potrivit principiului tempus regit actum“. În speță, Curtea reține că, potrivit art. 55 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, „Pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor“. Din examinarea dosarului cauzei, Curtea constată că acțiunea introductivă de instanță a fost formulată anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență mai sus menționate, fiind astfel aplicabile prevederile Legii nr. 146/1997 criticate de autoarea excepției de neconstituționalitate. ...